BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Părăsit de chef de mun­că, de viaţă în ge­ne­ral. Aşa se simte un fost director al unui mas­to­dont industrial după ce iubirea lui secretă a ho­tă­rât că este cazul să pună şi ea mâna pe mica avere oferită celor care pleacă de bună voie. Gurile rele spun însă că despărţirea este doar temporară, pen­tru maximum un an de zile, perioadă în care ar tre­bui să stea la odihnă, să beneficieze de com­pen­­saţii. Directoraşului îi va fi greu să se vadă cu muza sa în condiţiile în care şi blondina are obli­gaţii de familie, la fel ca şi amantul iar acum motive sunt mult mai puţine de a părăsi domiciliul conju­gal. O cale de întâlnire se va mai găsi spun bârfitorii şi este legată de aşa-zise discuţii despre viitoare angajare a ei, însă este puţin probabil ca domniţa să nu vină cu consortul.

Alegerile au trecut iar bălăcăreala ar fi trebuit să înceteze la câteva zile după declararea învingă­to­rului. Nu este cazul în re­giunea cu lămpaşe, în cea mai mare urbe, unde postacii de partid au rămas în priză, mai ceva decât în campanie. Zic bâr­fitorii că tenacitatea lor este ordonată doar de frustrare şi nicidecum de plata unei chenzine, aşa cum se întâmplă de obi­cei în campanie. Tot zvo­narii mai susţin că hoarda de denigratori este for­mată din vreo cinci indi­vizi şi individe, iar ţinta prin­cipală este şeful ur­bei. Pentru a face pe plac şefului, postacii au normă zilnică de bălăcărit iar cine nu şi-o face cum se cuvine, este imediat pus la zid de ceilalţi. Tot câr­co­taşii avizaţi mai spun că efortul lor e clar în zadar din mai multe motive. Prin­cipalul ar fi că fa­vo­ritul şi superiorul lor este de multă vreme cu gândul în alte părţi şi deloc in­te­resat de postările su­bal­ter­nilor linguşitori.