BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Obiceiurile vechi nu se uită prea ușor, iar dacă rețetele au fost și încununate de succes, nu există nici un motiv să nu fie aplicate iarăși. Așa și-au zis mai mulți indivizi din regiune, agă­țați ca scaiul, ani în șir, de o companie muri­bundă. Băieții au făcut averi de pe urma uzinei respective, iar rețeta lor de succes a fost cât se poate de simplă și ile­gală. Indivizii furnizau diverse produse com­pa­niei, pe rând, con­cu­rând unul împotriva celuilalt la licitații. Dife­rențele dintre oferte erau de fiecare dată de unu sau maximum doi lei. Jaful a ținut mult și bine și, cum nimeni n-a fost prins și tras la răs­pundere, nu se în­tre­vede niciun motiv să nu încerce din nou.

Afacerile necurate pe spatele necu­vâ­n­tă­toa­relor continuă în zonă, unde un stabiliment de stat este mană ce­rească pentru înavu­ți­rea unor borfași. Gurile rele spun că indivizii scot sume uriașe din bu­zunarele hune­do­re­nilor pentru a adăposti necuvântătoare. În loc să facă ceea ce susțin, cârcotașii spun că își în­deasă banii în propriile buzunare, iar ne­cu­vân­tă­toarele se sting de foame. Tot ce este sal­vat de către iubitorii pri­vați, în scriptele cen­tru­lui este trecut ca dat spre adopție, tratat, vac­­cinat etc. Cum în ac­tele serviciului sumele cheltuite figurează ca fiind date pe doctorii și hrană, totul pare curat ca lacrima.