BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Centrul unei localități turistice din sudul ju­de­țului, feuda unor stăpâni politici, a devenit un soi de club în aer liber pen­tru băieții de bani gata ai urbei. Cu mașini de lux, portofele groase și ma­ne­le la maxim, tinerii cu părinți bine puși trans­formă liniștea ora­șu­lui într-o petrecere conti­nuă. Bârfitorii spun că șeful grupării ar fi chiar odrasla celui aflat la comanda urbei, la cârma instituției de protecție, pază și liniște, așa că toată lumea se teme să mai reclame. Tot câr­co­tașii spun că apare o problemă și mai mare, că șeful purtăto­ri­lor de pulan e chiar finul șefului de urbe, și tot așa… Cum orașul e o mare familie, cei din afara ei nu prea mai au de spus ceva. Zvonarii susțin că do­vada a fost și când câțiva tablagii, sesizați de lar­ma făcută de beizadele, și-au fă­cut apariția. Doar că în loc să calmeze spi­ritele, s-au prins și ei în horă — fără băutură, ce-i drept, dar cu con­ver­sa­ție ve­selă și prietenească.

Manevră iscusită a unui fost şef de epoleți, mare pasionat de arme și ”pândeli”. Gurile rele spun că individul, de mai multe ori prins că intră în codru ca-n că­mara pro­prie, a ajuns a­cum să plătească pen­tru toate păcatele. În trecut și-a făcut de cap și a pus la zid pe orice a avut poftă, dar roata se întoarce. Bârfitorii ne-au spus cu multă satis­fac­ție că in­di­vidul, tre­cut recent prin­tr-o pa­gu­bă, și-a găsit nașul. Cică un inspector venit să constate pa­gu­ba și cât trebuie să-i dea pă­gu­bitului, după o cer­ce­tare amănunțită, a a­du­nat destule dovezi să arate că este o es­cro­cherie la mijloc și nu un incident. Zvonarii noștri spun că exact niște bă­ieți, despre care se cre­dea că-l vor proteja pe tablagiu, au furnizat pro­bele inspectorului. Aceș­tia i-au trasat și obligația de a face o plângere îm­potriva escrocului.