BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Gura bate… Cam așa s-ar putea spune în ca­zul unui individ fără scrupule. Bârfitorii din regiunea cu lămpașe spun că omul nostru, cam sărac la minte, caf­tit bine pentru gura mare, ar vrea iarăși să intre în lumea bună a politicii. Pentru a-și ve­dea visul îndeplinit, câr­cotașii spun că in­dividul nostru, mare ma­estru la lins blide, ar fi bătut pe la un partid trandafiriu și a primit asigurări că va fi primit la un moment dat. Zvo­narii spun că omul nos­tru, sărac cu duhul, a început imediat să-și bată gura de parcă era el șeful cel mare, să în­druge verzi și uscate. Drept urmare, bârfitorii spun că superiorii po­litici i-au ordonat șefu­lui direct al vorbăre­țu­lui să-l mazilească ra­pid.

Pădure fără uscături nu există zice o vorbă bă­trânească. Pro­ble­ma este că ”uscătura” este tolerată de ani de zile și pare că va mai fi. Astfel, zvonarii spun că omul cu afaceri în re­giunea cu lămpașe, dar și cu abateri, și-a făcut iarăși de cap altoind un localnic. Prostiile sale din trecut au fost ta­xate de o instanță, e drept că foarte blând, așa că omul nu avea voie să greșească. Câr­co­taşii spun că lo­cal­ni­cul altoit la localul afa­ce­ristului s-ar fi dus să depună o plângere, așa cum zice legea, dar a fost imediat pus de dru­muri greșise de niș­te tablagii care-și beau cafeaua zi de zi la in­fractor în bătătură. Ce­ea ce nu știau ei este că omul nu s-a lăsat și a aflat că mai are și alte posibilități să-și gă­seas­că dreptatea.