BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Concurență acerbă pentru scaunul de șef al unei societăți de uti­litate publică. Zvonarii spun că sunt mai mulți interesați să pună mâ­na pe firma aflată în colaps, pentru că are o serie de active ce ar putea fi valorificate pe bani frumoși. Cum nu mai sunt pe inventar, n-ar mai băga de seamă nimeni că au fost înstrăinate și prin urmare banii sunt cu­rați ca lacrima. Cârco­tașii spun că sunt mai mulți doritori de a ajun­ge la șefie, așa că toți bat pe la diferite uși pentru a-și înde­plini visul. Ceea ce nu știu ei este că firma în cauză, mai exact bu­nu­rile ei, vor ajunge la o nouă societate care se va înființa și care ar urma să se ocupe de tre­burile gospo­dă­rești.

Gurile rele spun cu tărie că un om de afa­ceri din sudul județului se pregătește să-și ia tălpășița. A avut mai multe probleme pe­nale și a cam scăpat prin intervenția unor apro­piați din politică, numai că de data aceasta i s-a cam ter­mi­nat norocul. Bârfi­torii spun că niște pro­curori mai curioși decât cei obișnuiți au tot întrebat de diferite acte și chiar au sur­volat într-una din zile activele unei foste firme. Mai bine spus rui­nele, că n-a mai prea rămas nimic din fostul colos industrial. Zvonarii spun cu tărie că i se vrea capul fos­tului politican și om de afaceri, dar nu pentru că a pus pe butuci industria. Faptele s-au prescris de multă vre­me, dar nu și cele de evaziune. Individul, da­că e să ne luăm după guralivi, a aflat că se strânge lațul și cine
și-ar fi făcut bagajele.