BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii, ăia răi, că un director din zonă s-a pus pe certat angajații. Omului cică nu i-a convenit că nu a ieșit ceva cum a vrut el și de aici toată tevatura. Zvonerii po­vestesc însă, că omul nostru nu a avut deloc dreptate să-și certe subordonații, deoare­ce se pare că el habar nu are cum decurg proiectele pe acolo. Gu­rile rele spun că șe­ful de care vorbim s-a făcut de rușine, și nu e prima dată când pă­țește așa ceva. Omul a tunat și a fulgerat, mai să-i ia la bătaie pe unii dintre salariați, însă nimeni nu a avut cu­rajul să-i spună direc­to­rului că nu știe des­pre ce vorbește. Au înghițit toți, iar când șeful s-a săturat de stri­gat, au plecat spre birourile lor. Iar acolo au început să-l bâr­fească.

Povestesc gurile rele că o duduie de la o pri­mărie și-a făcut o mică avere, după ce a reușit, împreună cu un coleg, să-l păcălească pe con­ducătorul institu­ției pri­vind proiectele de infrastructură. Duduia de care vorbim, care are antecedente pri­vind încălcarea legii, se pare că nu-i priește libertatea, susțin zvo­nerii, altfel nu se ex­plică modul ei de lucru. Mai exact, modul de furat. Cârcotașii șușo­tesc că respectiva este pe punctul de a fi dată în vileag, mai ales că a făcut recent o mare greșeală și dușmanii sunt cu ochii pe ea. Zvonerii spun că edilul șef semnează fără să știe ce semnează, iar asta s-ar putea să-l cos­te scump în viitor.