BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile rele că un șef de pe la noi este contrat în fiecare zi de către angajați. Oa­menii s-au săturat, sus­țin zvonerii de serviciu de prostia lui și de mo­dul în care el înțelege să conducă instituția. Cârcotașii povestesc prin târg că respectivul este mai mult plecat decât la birou. Habar nu are de ce trebuie să facă pe acolo, dar se dă mare șef. Din acest mo­tiv, subordonații au tot făcut reclamații, dar se pare că omul are, totuși, ceva pro­tec­ție pe la centru. Nu se știe asta sigur, dar așa se zvonește pe la colțuri.

Șușotesc gurile rele că o duduie își face de cap după ce șeful cel mare a plecat și el în con­cediu, ca tot omul plă­titor de taxe și im­po­zite. Gurile rele au aflat și povestesc pe la colțuri că femeia s-a apucat să ducă la birou și nepoții și cățelul, de parcă acolo nu se lu­crează cu publicul și nu deranjează pe nimeni. Cârcotașii povestesc pe la colțuri că an­ga­jata cu pricina a făcut chiar și un mic chef, când a aniversat ceva ani de căsnicie, cu mu­zică, băutură și mân­care cât încape. Totul, la birou, după masa când aproape toți co­legii erau plecați acasă. Când a fost întrebată de ce a făcut cheful la lu­cru, duduia a răspuns foarte hotărâtă: fac ce vreau la mine la muncă.