BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile rele că un fost edil de la primăria de sub cetate își petrecea orele de lucru foarte frumos. Zvo­nerii au aflat și a­cum povestesc de zor că omul nostru se du­cea aproape zilnic într-un birou, pe acolo, pe lân­gă Finanțe, și bea și mânca cât e ziua de lungă cu cei din biroul cu pricina. Ce altceva să fi făcut oamenii? Din banii publici sunt plă­tiți, orele se scurgeau din programul lor, ce mai trebuia să facă ei? Așa, beau, timpul tre­cea, își povesteau pro­blemele și plecau a­casă. Că de aia plătim funcționarii, să stea să bea și să mănânce la serviciu. Și asta tocmai în buricul târgului, la cea mai mare primărie din județ. Vai de ei, dar și de oamenii care plă­tesc taxele și impo­zi­tele! Dacă unii șefi își permit să facă așa ceva, e grav.

Spun cârcotașii pe la colțuri că o duduie stă de săptămâni bune acasă, la căldurică, deși nu are nici concediu de odihnă, nici concediu medical. E doar înțe­lea­să cu șeful ei, care o lasă să stea acasă, co­legii fiind nevoiți să lucreze în locul ei. Nu e prima dată, susțin gu­rile rele, că duduia noas­tră face asta, fiind obișnuită să tragă mâ­ța de coadă, în loc să muncească ca func­țio­nar, plătită din bani pu­blici. Zvonerii au aflat și acum povestesc prin târg că respectiva are tupeul să spună că e sus­ținută de actualul șef al instituției, de a­ceea nimeni nu are cu­rajul să o certe sau să i facă vreo observație că nu lucrează. Func­țio­nara noastră, de când a fost transferată de la o altă primărie, nu face nimic, doar băut și mâncat la birou. Fru­mos, nu?