BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile rele că o duduie, cu un sa­lariu net de vreo 8.000 de lei, continuă să-și facă de cap și să mear­gă la birou la ora a­miezii, deși e plătită cu așa un salariu ca să presteze 8 ore pe zi. Doar că duduia noastră e prea obosită de pro­blemele de acasă și nu face față solicitărilor de la primărie. Poate o dă afară cineva, așa ar fi normal și firesc față de locuitorii care își a­chită taxele și impo­zi­tele și care vor respect. Cârcotașii șușotesc că angajata de care vor­bim se bucura pe vre­mea vechii adminis­tra­ții de un regim special, de aceea crede că și acum lucrurile stau la fel. Însă, se amăgește singură.

Povestesc zvonerii pe la colțuri că un per­sonaj din zonă, după ce a pierdut un job im­por­tant vrea din nou să fie în primul rând. De­gea­ba! Omul nostru se agită zilnic, dă te­le­foane, pune întrebări, vorbește de înțelegeri doar de el știute. De­geaba! Nimeni nu-l vrea pe un alt post, de­oarece omul e leneș și nu face decât să se certe toată ziua. De aceea, toate ușile i se închid acum în nas. Colegii s-au săturat de prostiile lui și nu-l vor cu nici un preț din nou în prima linie. Omul nu pricepe și trăiește în lumea lui. Cu nasul pe sus, cum se spune, res­pectivul încearcă să câștige încrederea co­le­gilor care încă nu l-au scos afară. Însă, susțin gurile rele, zilele lui sunt numărate în par­tid.