Autoritarismul este la modă în Europa

Credeţi că sistemele de tip fascist sunt căzute în desuetudine în Europa…? întreba, semi-retoric, Cristian Pârvulescu, cu ocazia dezbaterii pe teme electorale, ce s-a desfăşurat recent la Şcoala naţională de studii politice şi administrative din Bucureşti. Întrebarea sa venea ca răspuns la alte întrebări, nerostite toate, legate de posibilul derapaj spre autoritarism al preşedintelui Traian Băsescu.
Nu, domnilor, a continuat Pârvulescu, în Europa asistăm la manifestări tangente cu fascismul. L-aş putea asemăna pe Berlusconi cu Mussolini, pe Sarkozy cu Petain, iar la Traian Băsescu m-aş putea gândi ca la Antonescu. Nu Crin Antonescu, ci Ion Antonescu. Nu e de mirare, din moment ce Tratatul de la Lisabona este blocat de voinţa unui singur om, preşedintele ceh Vaclav Klaus. Acesta a semnat marţi tratatul, după ce au reuşit să-l convingă sau să-i facă pe plac alţi 26 de membri UE.
Numărul celor care văd în Traian Băsescu un posibil lider autoritar post-decembrist este în continuă creştere, iar dacă oameni ca Adrian Severin, Bogdan Teodorescu sau Cristian Pârvulescu afirmă deschis acest lucru, înseamnă că nu se poate chiar glumi pe subiect, indiferent de opiniile grobiene al unora care de dragul lui Băsescu îi jignesc pe cei cărora li se pare că ascensiunea sa ar trebui oprită. „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” este o parabolă la modul în care un lider autoritar poate ajunge la putere prin metode democratice. Reacţia lui Băsescu după căderea Guvernului Croitoru denotă atât de multă încrâncenare, atât de multă dorinţă de a-şi regla conturile cu cei pe care nu-i suferă, încât cred că el nu va ezita să prelungească tot acest marasm politic, social şi economic, doar pentru a nu da satisfacţie noii majorităţi parlamentare. Ură, încrâncenare, o adversitate maladivă, încremenirea în proiectul anti-Voiculescu, Vântu, Patriciu, a ziariştilor care nu-l iubesc, o cramponare de putere pentru a face binele pe care doar el îl poate face.
Cine garantează că după cinci ani de scandal, puterea revenită pe mâna lui Băsescu va însemna reforma statului românesc…? Mai întotdeauna în istorie, aceşti lideri mesianici au început prin a promite binele absolut şi au sfârşit prin impunerea a ceva ce doar în capul lor era bine. Poate că Băsescu este bine-intenţionat, dar după experienţa comunistă, eu unul nu aş mai vrea să risc, indiferent de câţi susţinători băsescieni mă înjură.