Au votat, pentru a li se întoarce copiii acasã

Dana Istudor

În cele mai multe sate hunedorene, lovite de sărăcie, oamenii au ieşit la votul pentru alegerile europene, în speranţa că Europa va face ceea ce nu reuşesc politicienii români, să le aducă fiii acasă.

Îl ţine la şcoală
Ţăranii din cătunele Văii Jiului au ieşit să voteze pentru o viaţă mai bună, spun mai toţi, dar nu pentru ei, ci pentru copiii lor. Imediat după declinul mineritului, aproape toate cătunele, în fapt nişte sate trecute forţat de comunişti sub administrarea oraşelor din Valea Jiului, au rămas fără tineri. Sătui de neajunsuri, aceştia au luat calea străinătăţii în căutarea unei vieţi mai bune. Şi-au lăsat însă acasă părinţii bătrâni şi bolnavi, care abia îşi mai duc zilele în pustietatea din munţii ce înconjoară zona, iar acum aceştia îi vor lângă ei. În cătunul Jieţ, aşezare pierdută în Munţii Parâng, oamenii speră ca Europa să le întoarcă din pribegie fiii. Ne’a Marcu şi-a ţinut copilul mai bine de 20 de ani în şcoală, să ajungă un om mare şi să scape de sărăcia satului. Socoteala lui a fost dată peste cap de „vremurile tulburi în care se găseşte ţara de 20 de ani”. Are un băiat care a terminat ingineria şi ar fi trebuit să ajungă un specialist în minerit. „L-am ţinut în facultate, să prindă şi el ceva bine. După ce a terminat şcoala, n-a avut unde să se angajeze. A trebuit să plece la muncă în străinătate. De, aia am votat, că poate Europa ne va aduce acasă copiii. Poate ne va ajuta să se facă locuri de muncă şi aici, poate nu vor mai fi atât de mulţi şomeri”, spune Marcu Pilea. 

Ajutor pentru agricultură
Petru Mirci, un alt localnic din satul de la poalele Parângului, îşi pune speranţa că Uniunea Europeană îi va ajuta pe ţărani. Bărbatul trăieşte de pe urma păstoritului, singura activitate care se poate face în Valea Jiului, însă o duce din ce în ce mai greu, pentru că statul îl ajută prea puţin. „Agricultură nu se poate face aici, pentru că e zonă de munte. Creştem animale, cum au făcut şi părinţii noştri, dar în ziua de azi e foarte greu. Abia reuşeşti să trăieşti de pe urma lor că toate-s scumpe. Eu am votat, că poate ne vor ajuta şi pe noi, ţăranii. Poate chiar şi cu bani. Vrem să fie mai bine şi pentru asta m-am dus la vot. Vreau să se facă locuri de muncă, pentru că sunt mulţi oameni care nu mai au nici ce mânca”, spune bătrânul. Tanti Ileana şi-ar vrea copiii acasă, lângă ea, şi poate că votul acesta va aduce o schimbare în bine în România. S-a dus să voteze, deşi a mers cu speranţa, la toate alegerile, că va fi mai bine. Nu şi-a pierdut-o nici acum. „Atât mai avem, că în rest…”, spune femeia. Axinte Flederan este veteran de război distins cu două decoraţii de pe două fronturi, de Răsărit şi cel de Apus. La cei 88 de ani ai săi a ţinut să voteze la o secţie din Petroşani, chiar dacă el este tocmai din Bistriţa. „E datoria mea de cetăţean. Am venit la ginere în vizită şi am vrut să votez. Vreau să fie mai bine pentru noi, pentru agricultori, pentru România. Eu am luptat pe front şi am două decoraţii de pe două fronturi, tocmai pentru ca în ţara asta să fie bine. De aceea am mers să votez şi voi mai merge de câte ori am ocazia”, ne spune eroul. Votul pentru Parlamentul European a fost pentru ţăranii care trăiesc în satele montane din Vale, încă o luminiţă de la capătul tunelului. Aşa că oamenii, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, au mers şi câte cinci kilometri, pentru a-şi face datoria de cetăţean european.