Aninoasa, oraşul în care oamenii trăiesc din datorie în datorie

Maximilian Gânju

Sute de familii din fostul oraş minier Aninoasa trăiesc de pe o zi pe alta, după ce unica lor întreprindere, mina din localitate, a fost închisă.

Negoţul pe caiet este singura opţiune pentru cei cinci agenţi economici cu activitate în alimentaţie, ca să nu dea şi ei faliment. Comerţul cu produse alimentare, gen abc, nu mai este de multă vreme o afacere care să le aducă profit, însă le asigură şi lor traiul zilnic. În lipsa unor alternative, oamenii pleacă rând pe rând din oraş, iar pe străzile Aninoasei întâlneşti doar câte un bătrân care are norocul să fi muncit la mină. Pensia este îndestulătoare, chiar dacă ar putea să fie şi mai mare, aşa că îşi permite să stea la taifas cu alţi ortaci. Adevăru-i că doar bătrânii mineri au scăpat oarecum de grija zilei de mâine. „Vă spun sigur că Aninoasa nu mai are viitor şi va rămâne un sat fără câini, pentru că tendinţa este să se distrugă tot, nu să se facă ceva. De când s-a închis mina totul este terminat”, spune Gheorghe Albert, miner pensionar.
Primarul localităţii încearcă să deschidă mici afaceri cu investitori atraşi cu greu, astfel ca măcar o brumă de locuri de muncă să existe, atât cât să ţină cu o leafă câteva familii şi din impozite bugetul găurit al urbei. Viaţa acestor oameni înseamnă să se împrumute de la o lună la alta. Îşi cumpără mâncarea pe datorie de la cele patru chioşcuri alimentare din oraş şi chiar şi piaţa şi-o fac tot pe caiet. Maria,  comerciantul de zi cu zi din piaţa oraşului, chiar recunoaşte că dacă nu şi-ar da marfa pe datorie, ar fi în faliment în doar câteva zile. „Este sărăcie mare. Le dăm şi-i aşteptăm să primească ajutoarele sociale ca să-şi achite mâncarea. Aşa e în fiecare lună. Vin şi cumpără un kilogram de cartofi, o ceapă sau jumătate de kilogram de fasole”, spune femeia.