Adio turism subteran la Aninoasa

Maximilian Gânju

Primăria oraşului Aninoasa voia să realizeze, cu finanţare nerambursabilă, un muzeu subteran al mineritului, unic în Europa, dar şi un imens parc de distracţii. Planurile s-au năruit după ce administraţia a văzut că sacul este gol şi intră în insolvenţă. Investiţia ar fi trebuit finalizată acum doi ani.

Edilii vedeau turismul drept singura alternativă la minerit, industrie care a dispărut din Aninoasa încă din 2006, odată cu închiderea singurei subunităţi miniere din oraş. Proiectul prevedea transformarea fostului perimetru minier al EM Aninoasa într-un complex turistic, iar banii pentru această investiţie trebuiau să vină de la Banca Mondială. Astfel, în incinta fostei mine Aninoasa, se amenaja un muzeu al mineritului, proiect care costa mai mult de două milioane de dolari şi era unic în Europa.
Fondurile nerambursabile au venit în parte doar pentru ecologizare şi realizarea unei părţi din muzeu. Restul proiectului va rămâne doar intenţie, pentru că Aninoasa este în insolvenţă. În plus, finanţarea de la Banca Mondială a fost stopată în repetate rânduri, iar actualul edil nici nu crede că va mai fi reluată prea curând. De altfel, Nicolae Dunca ar prefera să funcţioneze pe fostul perimetru minier o fabrică, o investiţie care să genereze mai multe locuri de muncă. „Nu prea aduce mari beneficii comunităţii locale acest muzeu. Mai bine s-ar crea locuri de muncă în halele respective”, declara Nicolae Dunca, primarul Oraşului Aninoasa. Muzeul este realizat în proporţie de 50 la sută în locul unde a funcţionat Mina Aninoasa, exploatare care şi-a închis porţile în anul 2006. Ideea acestui parc de distracţii cu muzeu a aparţinut fostului edil, Ilie Botgros. “Această mină ar putea vorbi despre istoria mineritului din momentul începerii exploatării şi până în 2006, data la care s-a închis oficial. În subteran, pe galeria Aninoasa-Piscu, lungă de 800 de metri, vor fi amenajate încăperi cu utilaje şi dovezi ale existenţei exploatării cărbunelui din întreaga ţară”, declara fostul primar. Muzeul subteran trebuia să se întindă pe o suprafaţă de două hectare. Vizitatorii primeau salopete, căşti şi lămpaşe, iar transportul lor în mină se făcea cu vagoneţi. Proiectul includea, pe lângă perimetrul minier, şi o parte a localităţii, unde se amenaja un parc de distracţii pe o suprafaţă de 10-15 hectare, însă totul a rămas doar pe hârtie.