Actualizarea şi îmbunătăţirea prevederilor Codului de procedură fiscală (continuare)

Pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, Actualizarea şi îmbunătăţirea prevederilor Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscală, sunt publicate motivările iniţiatorilor propunerilor şi textele de modificare/completare propuse.
Continuăm prezentarea, în cele ce urmează, a textelor propuse şi motivările iniţiatorilor privitor la Codul de procedură fiscală.

Capitolul III. Controlul antifraudă

3.8.4. Art. 1373, Sesizarea organelor de urmărire penală

Textul actual: –

Text propus:
(1) În cazul în care în procesul-verbal/ actul de sesizare întocmit urmare unui control antifraudă sunt prezentate constatări ale unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul fiscal în baza căruia, potrivit legii, sunt sesizate organele de urmărire penală, stabilirea diferenţelor de creanţe fiscale aferente perioadelor fiscale în care au fost săvârşite faptele este de competenţa inspectorilor antifraudă din cadrul Direcţiei de investigare a fraudelor. Prevederile art. 113 şi art. 131 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) În scopul stabilirii diferenţelor de creanţe fiscale, alături de inspectorii antifraudă pot fi desemnaţi, cu acordul preşedintelui ANAF şi al procurorului, persoane care au calitatea de inspectori fiscali în sensul Capitolului I.
(3) Raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere/decizia de nemodificare a bazei de impunere emisă de inspectorii antifraudă potrivit alin. (1) constituie acte emise în cadrul urmăririi penale în sensul art. 3 alin. (5) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare şi au regimul juridic al acestora.
(4) Obligaţiile fiscale stabilite prin decizia de impunere reprezintă prejudiciu material în sensul Codului de procedură penală şi au regimul juridic al acestuia.

Motivarea iniţiatorului: 1. Conţinutul prejudiciului pentru care ANAF se constituie parte civilă îl constituie obligaţii fiscale nedeclarate şi neachitate bugetului general consolidat. Acestea trebuie să fie însă stabilite corect, mai precis cu respectarea prevederilor Codului fiscal în ceea ce priveşte calcularea bazei de impozitare şi a impozitului/taxei. În acest scop, având în vedere prevederile Codului de procedură fiscală în ceea ce priveşte competenţa generală de administare a creanţei fiscale, se propune ca acesta să aparţină inspectorilor antifraudă din cadrul Direcţiei de investigare a fraudelor, care să primească o competenţă specială pentru aceasta.

1. Acest prejudiciu reprezintă expresia „răspunderii civile“ angajată de culpa „civilă“ în scopul reparării prejudiciului cauzat prin fapta ce cade sub incidenţa legii penale. Această „răspundere civilă“ nu este o veritabilă răspundere civilă întrucât sfera raporturilor juridice din care rezultă prejudiciul nu se circumscrie normei civile, ci normei fiscale. Vorbim deci de o răspundere fiscală, dar care, în contextul declanşării procedurii penale, în vederea recuperării prejudiciului fiscal presupune parcurgerea procedurii de „constituire ca parte civilă“.
2. Există o unitate a faptei de evaziune fiscală (se produc efecte atât în planul legii penale cât şi în planul legii fiscale), ceea ce impune ca neregula să facă obiectul unei singure constatări.
3. Odată ce legiuitorul instituie o normă penală pentru o dublă protecţie a normei fiscale (recuperare şi sancţionare), abaterea intrând sub incidenţa penalului prin urmărirea penală derulată, consecinţa trebuie să fie aceea că autoritatea competentă să constate existenţa infracţiunii, inclusiv a prejudiciului cauzat prin aceasta, este organul judiciar penal.

Titlul VII, Colectarea creanţelor fiscale
Capitolul II, Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire
4.1. Art.165, Ordinea stingerii obligaţiilor fiscale:
Textul actual:–
Textul propus: “(11) În scopul stingerii obligaţiilor fiscale, prin conţinutul documentului de plată, debitorul va indica organului fiscal tipul obligaţiei fiscale pe care alege să o stingă cu prioritate. În cazul în care debitorul alege să stingă cu prioritate o fracţiune din cadrul unui tip de obligaţie fiscală, va indica organului fiscal care este cuantumul exact al respectivei fracţiunii, perioada pentru care aceasta este datorată, precum şi scadenţa obligaţiei fiscale din care respectiva fracţiune face parte. “
Motivarea iniţiatorului: Prevederile art. 169 reglementează faptul că se stinge obligaţia fiscală indicată de debitor, în ipoteza în care acestea datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, dar nu are în vedere situaţia în care seintenţionează plata unei fracţiuni din acelaşi tip de obligaţie fiscală.
În practică, atunci când sunt stabilite diferenţe de obligaţii fiscale, reprezentând acelaşi tip de obligaţie fiscală (e.g. TVA sau impozit pe profit) însă provenind din speţe diferite, pentru aceeaşi perioadă fiscală (i.e. aceeaşi lună), a apărut situaţia în care debitorul a intenţionat să plătească pentru o anumită speţă şi să conteste şi să solicite suspendarea pentru o altă speţă.
Într-un asemenea caz, neexistând nicio regulă care să precizeze cum va fi efectuată stingerea în interiorul aceluiaşi tip de obligaţie fiscală, având o unică scadenţă, au apărut situaţii în care a avut loc stingerea obligaţiei fiscale generate de speţa contestată, contrar intenţiei contribuabilului.
În consecinţă, se impune reglementarea unei astfel de ipoteze, pentru a se preciza că şi în cadrul aceluiaşi tip de obligaţie fiscală, cu aceeaşi scadenţă, se va aplica regula conform căreia debitorul realizează imputaţia plăţii pe care o efectuează.
4.2. Art.169,Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată:
Textul actual: (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, precum şi în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depus de contribuabilul care beneficiază de o eşalonare la plată potrivit cap. IV, organul fiscal central rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.
Textul propus: (4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), organul fiscal central rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale, în oricare din următoarele situaţii:
a) în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei;
b) în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depus de contribuabilul care beneficiază de o eşalonare la plată potrivit cap. IV;
c) în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare certificate de un consultant fiscal potrivit art. 104.
Motivarea iniţiatorului: –
Cap.III, Dobânzi, penalităţi de întârziere şi penalităţi de nedeclarare
4.3. Art.173, Dispoziţii generale privind dobânzi şi penalităţi de întârziere:
Textul actual: (3) Pentru diferenţele de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligaţii fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligaţieifiscale principale, dacă, anterior stabilirii obligaţiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligaţii. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în situaţia în care debitorul a efectuat plata obligaţiei fiscale, iar declaraţia de impunere a fost depusă ulterior efectuării plăţii.
Textul propus: (3) Pentru diferenţele de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligaţii fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligaţiei fiscale principale, dacă, anterior stabilirii obligaţiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligaţii. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în situaţiile în care debitorul a efectuat plata obligaţiei fiscale, iar declaraţia de impunere a fost depusă ulterior efectuăriiplăţiişi în cele în care urmare a refacerii inspecţiei fiscale în condiţiile art.129 din prezenta lege, au fost stabilite diferenţe de obligaţii fiscale în noul act administrativ fiscal.
Motivarea iniţiatorului: În practică, au fost cazuri în care au fost calculate obligaţii fiscale accesorii pentru obligaţiile fiscalestabilite ca urmare a refacerii inspecţiei fiscale, deşi sumele aferente obligaţiilor fiscale principale erau plătite de contribuabil şi exista o suprasolvirepână la data emiterii noului act. Pentru aceste motive, în scopuri de a clarifica dispoziţiile legale şi a evita apariţia unor asemenea situaţii necorespunzătoare, se propune modificarea textului legal în sensul menţionat.

Societatea TVG TAX AUDIT S.R.L.
Societate de consultanţă fiscală • Societate de audit financiar
email: office@tvgtax.ro