Călin Marian vrea concedieri la stat, dar să-și păstreze luxul parlamentar pe spatele hunedorenilor

Când ipocrizia devine politică de stat, oameni ca senatorul PNL Călin Petru Marian (foto) reușesc să depășească orice limită a decenței. În timp ce își justifică atacurile asupra aparatului administrativ al Consiliului Județean Hunedoara sub pre­textul reducerii cheltuielilor publice, par­lamentarul liberal ignoră cu bună știință pro­priul său statut de beneficiar al luxului se­natorial, finanțat din taxele contri­bua­bililor.

­Ce beneficii are bugetarul de lux Călin Marian?
În 2025, senatorul Călin Petru Marian bene­ficiază de:
• Salariu brut lunar: 18.720 de lei (11.000 de lei net).
• Bonusuri pentru funcții suplimentare: până la 2.000 de lei.
• Transport gratuit: trenuri, bilete de avion săptămânale, decontări pentru combustibil.
• Diurnă (2% din indemnizație) și cazare la 5 stele: pentru fiecare zi de activitate par­la­mentară.
• Telefonie gratuită: abonament plătit inte­gral de stat.
• Birou parlamentar: toate cheltuielile pen­tru întreținerea biroului sunt acoperite, in­clusiv salariile personalului angajat.
Pe scurt, costurile totale pentru un senator se ridică la aproximativ 10.000 de euro lunar, într-o țară în care venitul mediu net este de aproximativ 5.000 de lei. Și, să nu uităm, programul senatorilor este generos, in­clu­zând luni de vacanță în vară și iarnă, departe de grija legilor pe care ar trebui să le voteze, scriu cei de la Avântul liber.

Ipocrizia crasă a „reformatorului” Marian
Călin Petru Marian sugerează reducerea personalului de la Consiliul Județean Hunedoara, pe motiv că instituția este supra­di­mensionată, făcând o comparație cu modelul din Bihor, unde Consiliul Județean funcționează cu un aparat mai restrâns. Totuși, acest discurs populist ascunde rea­lități importante:
1. Călin Marian însuși este o povară bu­getară majoră. În calitate de senator, costă statul român anual mai mult decât un întreg compartiment de funcționari publici de la Consiliul Județean Hunedoara. Cu un salariu lunar net de aproximativ 11.000 de lei, bo­nusuri, diurne, transport gratuit și alte beneficii, cheltuielile totale ale statului pentru funcția sa depășesc cu mult rea­litățile financiare ale majorității contribuabililor.
2. Lipsa de integritate. Marian a fost implicat în scandaluri legate de conflicte de interese și con­troverse administrative. În 2021, el a reușit performanța de a ocu­pa simultan trei funcții publice într-o singură zi: prefect, director la Direcția Agri­colă și director la APIA. În plus, afacerile sale personale au fost su­biectul presei, după ce s-a desco­pe­rit că firma la care a fost ac­ționar a vân­dut pro­duse pre­cum dulcea­ță spi­ta­lelor con­duse de ma­na­geri a­propiați de PNL.
Cum poate un po­litician care cos­tă statul ro­mân sume exor­bitante, tră­ieș­te în luxul oferit de func­ția sa și are un trecut marcat de con­tro­verse să vină cu un discurs des­pre „eficiență ad­ministrativă”?

Reducerea cheltuielilor trebuie să înceapă de sus în jos
Dacă senatorul Marian vrea să reducă povara bugetară, ar trebui să înceapă cu propriul său post. România a votat prin referendum reducerea numărului de par­lamentari la 300, dar voința poporului a fost ignorată de politicieni precum el, care nu dau semne că vor să renunțe la privilegiile lor.
De ce nu propune Marian, ca reformă, reducerea salariilor parlamentarilor, elimi­na­rea beneficiilor suplimentare și intro­du­cerea unor măsuri de responsabilizare a aleșilor? De ce nu cere limitarea va­canțelor parlamen­tare și reducerea cheltuielilor pentru birourile teritoriale?
Călin Petru Marian este exemplul perfect al politicianului care vorbește despre „eficiență” și „reforme”, dar își apără cu înverșunare propriile pri­vilegii. Atâta timp cât funcțiile publice sunt tratate ca surse de îmbogățire per­sonală, iar politicienii își pun in­teresele deasupra celor ale ce­tățenilor, România nu va pu­tea vorbi des­pre o ad­mi­nistrație cu ade­vărat efi­ci­entă.
Reforma adevărată în­cepe de sus. Dacă Marian și colegii săi din Parlament, inclusiv „mesia Bolojan”, ar avea un minim de de­cență, ar renunța la o parte din luxul în care trăiesc și ar da un exemplu real de sa­crificiu pentru binele pu­blic. Până atunci, toate dis­cursurile lor despre aus­teritate nu sunt decât simple minciuni populiste.