Viaţa în gri

Da, viaţa este în gri.
Este, de altfel, un lucru ştiut şi acceptat de toată lumea, ori ne place, ori nu ne place. Este, de asemenea, adevărat că pentru unii este un gri mai dulce, pentru foarte puţini chiar cu mult alb, iar pentru foarte mulţi, un gri cu mult negru sau, pentru câţiva, chiar în negru. Este de înţeles, în anumite limite, şi nu vreau să detaliez acest aspect trăit de fiecare dintre noi. Ce îmi este greu să înţeleg însă, este politica. Aceasta de multe ori, are prea multe tente de negru, nefiind nici măcar ca viaţa – gri. Fie că vorbim de politica economică, socială, financiar-bancară, culturală şi sportivă, administrativă, sanitară, politica politicii etc. – toate deţin în ultimii ani, din păcate, tot mai mult negru. De ce? Fiindcă se duc foarte multe lupte în lume şi nu totdeauna cu „mâinile curate”. Există de exemplu: lupte pentru resursele disponibile, lupte pentru locuri de muncă, lupte pentru pieţe de desfacere, lupte pentru alimentaţie, lupte pentru dominaţie politică etc.
 

Fapte, nu vorbe
Pentru toate aspectele relevate, sau nu, GREUL EXISTĂ, până la urmă, datorită POLITICII–POLITICĂ. Aceasta este aşa-zisul „cap al tuturor relelor”. ONG-urile au un rol important, sunt active şi unite, dar nu ele sunt responsabile faţă de cetăţeni, ci guvernele, parlamentul şi preşedinţia. Acestea din urmă trebuie să apere interesele generaţiilor viitoare, a copiilor noştri. S-au scris tone de hârtie cu frumoase perspective din partea tuturor partidelor. Dar vorba românului: „fapte, nu vorbe”.
Vorbele trebuie traduse în fapte, iar pentru aceasta trebuie mult trâmbiţata voinţă politică. Dar, fiindcă există un dar, faptele nu creează premizele unui viitor frumos, ci sunt exponent al acestui „cap al multor rele”: POLITICA–POLITICĂ.
Ce poţi să înţelegi din aceasta, atunci când se amestecă aşa-zisele doctrine sau, şi mai rău, se unesc unii cu alţii, ca şi când nu ar fi avut nimic a-şi fi reproşat până la „MAREA UNIRE”.  Mai grav mi se pare cazul când, în interiorul propriului partid, unii „le scot ochii” celorlalţi, ba încearcă să-i înlăture de la guvernare. Dar, surpriză! Din nu ştiu ce dispoziţie sau interese (VEŞNICELE INTERESE), te trezeşti că o mare iubire îi leagă, DIN NOU, pentru o aşa-zisă SCHIMBARE. Sîc!

Ce poţi să mai înţelegi sau în ce poţi să mai crezi?!
Pe ce mai putem să ne bazăm, să avem o siguranţă, o stabilitate a lucrurilor? Sigur veţi spune: pe Dumnezeu. De acord, dar tot românul spune: „Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în straiţă”. Asemenea conducători trebuie să ne ridice reale semne de întrebare tuturor, fie că vorbim de alegerile din interiorul unui partid, fie la nivel naţional, de interes general. Întrebarea este dacă merită sau nu votul nostru.
Prea des această politică gri, cu tentă de multe ori de negru, pune vina pe bani. Nu cred că aceasta este cauza. Problema este cum putem face bani, dar şi cum îi cheltuim, încotro se scurg, cum se duc. Nu am văzut nici o bancă să sufere din cauza crizei. Suferă cei săraci. Băncile şi politicienii trebuie să se uite în oglindă şi să vadă ce au făcut. Construcţiile ascunse făcute de unii politicieni, din anumite interese, uniţi în grupuri restrânse fac ca politica–politică, şi ca urmare viaţa, să fie gri, uneori, cu diferite tente de negru.
Stimaţi colegi şi colege, membri ai Parlamentului,
Democraţia nu este un sport cu spectatori, o datorăm înaintaşilor.
Nu poţi avea o democraţie superioară cu un nivel educaţional (civic) inferior. Nu putem fi naivi şi să continuăm ca şi până acum. Lucrurile nu sunt legate de bani, ci de copiii noştri, de viitorul lor.
 Iosif Veniamin Blaga, deputat PDL,
 Colegiul Uninominal nr. 2 Orăştie