Veteranul de război Ioan Slabu, avansat în grad, la 94 de

Oana Mihnea

Veteran de război, prizonier în lagărele ruseşti, tatăl a opt copii, deveanul Ioan Slabu (foto) a trecut ieri prin momente emoţionante în timpul ceremoniei de avansare la gradul de sublocotenent în retragere. Festivitatea aproape a coincis cu ziua lui de naştere, împlinind luna viitoare frumoasa vârstă de 94 de ani. Ioan Slabu spune că tocmai greutăţile prin care a trecut de-a lungul timpului l-au întărit şi i-au dat putere să ajungă la cei 94 de ani.
A cules roadele faptelor de eroism
Festivitatea de avasare la gradul de sublocotenent a avut loc în locuinţa veteranului de război din municipiul Deva, în prezenţa membrilor familiei sale numeroase şi a reprezentanţilor Asociaţiei Veteranilor şi Prizonierilor de Război Hunedoara. Ioan Slabu s-a născut în 15 mai 1922, a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial şi a fost patru ani prizonier în lagărele ruseşti. A intrat pe front în 1944 şi a scăpat din lagăr abia în 1948. Anii petrecuţi în prizonierat pe teritoriul ruşilor au reprezentat cea mai grea perioadă din viaţa veteranului. „Munca m-a adus în felul ăsta. Am lucrat ca fierar forje toată viaţa. A fost destul de greu pe front, să stai să păzeşti de duşmani este foarte greu, dar am trecut peste tot, aşa cum a vrut Dumnezeu. Am luptat pe front la ruşi, în toate părţile, până am ajuns la Stalingrad. În aprilie 1944 am fost capturat prizonier şi m-au dus în Rusia, am fost în mai multe lagăre. Am lucrat de toate acolo, trebuia să ne facem norma. Odată, trebuia să mutăm o grindă mare, eu eram şef de echipă şi când a trebuit să o ridicăm, doar o parte au ridicat-o şi mie mi-a prins mâna stângă, mi-a zdrobit un deget în şapte bucăţi, a fost greu“, a povestit cu lacrimi în ochi Ioan Slabu.
A îndurat frig şi a suportat cruzimea omenească
Cu toate greutăţile de pe front şi din lagărele ruşilor, deveanul  a reuşit să crească opt copii. Pentru toţi a avut o grijă deosebită, i-a educat şi i-a ajutat să îşi construiască un viitor frumos. În prezent are 14 nepoţi şi 18 strănepoţi. „Este un erou şi pentru faptul că a crescut opt copii. Ne-a impus o disciplină fermă. Acesta cred că este cel mai mare merit, ne-a învăţat să fim uniţi şi să ne ajutăm unii pe alţii. Pe mine m-a inspirat tatăl meu să aleg o carieră militară după terminarea liceului. Din câte mi-a povestit, cel mai mult l-a marcat frigul din Rusia, cât a fost prizonier. După accidentul cu grinda care i-a căzut pe mână, i-a spus infirmierei să îi pună sare pe rană ca să îşi prelungească şederea acolo. Am mai reţinut de la tatăl meu că soldaţii ruşi, cei tineri, erau foarte exigenţi şi luau măsuri drastice dacă nu îşi făceau normele. Îmi povestea că se adunau câte 10 sau 15 la un loc ca să nu îngheţe de frig. La un moment dat, ca să nu ţină mâinile în buzunare, comandanţii ruşi au ordonat să le fie cusute“, a precizat Dan Slabu, unul dintre fiii veteranului de război.
Tot pentru faptele de eroism de care a dat dovadă, Ioan Slabu a primit în anul 1996 decoraţia „Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial“. În anul 2013, acesta a primit titlul de „Cetăţean de onoare“ al judeţului Hunedoara.