Un editorial pe adresa d-lui Sever Voinescu: idioţi au şi unii, şi alţii…

Sever Voinescu este purtătorul de cuvânt al PDL, dar şi titular de rubrică la revista „Dilema veche”. Fiind şi eu colaborator, voi avea grijă ca acest text să-i parvină. S-ar putea să-l consoleze…
Ei bine, iată ce scrie Sever Voinescu în numărul 394, 1-7 septembrie 2011, al „Dilemei vechi”- textul „Idioţi citind…”: „Frecventez rar şi cu precauţie comentariile online de sub articolele de pe site-urile presei noastre. Ştiu colegi condeieri care le citesc cu nesaţ doar pe cele din dreptul textelor lor şi suferă cînd sunt insultaţi şi se înseninează cînd găsesc cîte o vorbă bună. Sincer, nu-i invidiez. De puţinele ori când am citit asemenea comentarii, mai toate mi s-au părut exemple uriaşe de idioţenie agresivă şi am constatat un lucru: cele mai multe (aş risca chiar un procent, 90 la sută) nu au nici o legătură cu subiectul articolului… E vorba despre cei care citesc un text predispuşi să-l facă praf. E un fel de lectură a priori setată să fie negativă. Textul se abordează cu comanda interioară: „E o jigodie, trebuie să-l execut“. De ce? Pentru că acest lector îl urăşte pe acest autor. E, desigur, dreptul lui s-o facă, dar, mă întreb, dacă urăşti pe cineva, de ce îi cauţi textele, de ce umbli după el? Nu este firesc, dacă urăşti pe cineva, să-l eviţi? Cu atît mai uşor cu cât nu-l cunoşti personal şi viaţa ta curge foarte bine în totala absenţă a autorului. A citi, deşi urăşti autorul sau, în fine, ce îţi imaginezi tu că este sau reprezintă autorul, mi se pare un tip de lectură nou apărută. De fapt, este o non-lectură. Ura orbeşte, inhibă canalul colector deschis natural cînd un lector firesc îşi lasă ochii pentru un text oarecare şi mutilează oribil înţelegerea. De fapt, aceşti oameni nu vin spre text ca să-l citească, ci vin ca să scrie dedesubt chestii tari. Ei nu citesc, deşi scriu un comentariu sub text şi nu-l cunosc pe autor, deşi îi fac portretul moral în cele mai fine nuanţe. Paginile de comentarii online sînt, în general, o fenomenologie a urii. Observ o fervoare a demascării – „staţi, băi, că vă spun eu cine e ăsta!“ –, deşi, aşa cum se întîmplă în mai toate exerciţiile de demascare, cel care demască habar nu are despre ce vorbeşte sau, mai grav, minte de îngheaţă apele. Acest fel de a citi un text este, încă, o enigmă pentru mine. De aceea, cînd voi avea răgaz, voi continua să răsfoiesc comentariile acestea şi mă voi întreba ce fel de creaturi sînt cele care se hrănesc cu propriul venin pe care îl secretă în preajma autorului urît. Cînd voi avea răspunsul, îl voi comunica.”
Domnule Voinescu, nu vă osteniţi. Sunt, cum bine spuneaţi, idioţi citind. Are toată lumea parte de ei din belşug. Pot să nu fiu de acord cu opiniile dvs. politice, pot să nu fiu de acord cu numărătoarea voturilor alături de Roberta Anastase, dar apreciez politeţea scrierilor dvs. şi curajul de a le semna. Dacă nu-mi plac opiniile dvs., scrise sau exprimate în calitatea pe care o aveţi, de purtător de cuvânt al PDL, nu le citesc sau schimb canalul televizorului.
Se poate discuta însă despre cei care promovează ura, vulgaritatea şi grobianismul atât de prizate de idioţi…