Un colţ de rai la poalele Retezatului

Maximilian Gânju

De o frumuseţe sălbatică şi neatinsă de gloată, după cum spun localnicii, zona montană Cheile Buţii din judeţul nostru este cel mai bun loc pentru o familie de a scăpa de aglomeraţia marilor aşezări urbane, de aerul poluat şi de zarva străzii.
Cheile Buţii, poarta de intrare în Munţii Retezat, este un loc puţin frecventat de turiştii autohtoni, dar foarte apreciat de cei din alte ţări, în special de cehi, nemţi, olandezi sau unguri. Sălbăticia zonei atrage doar turiştii experimentaţi şi pe iubitorii sporturilor extreme. Poate de aceea, la fiecare sfârşit de săptămână, la Chei nu întâlneşti mai mult de 100 de turişti.
Cheile Buţii sunt situate pe flancul sudic al Munţilor Retezat, la ieşirea din localitatea hunedoreană Uricani din Valea Jiului, fiind săpate în calcare ce vin din jurasic. Zona încă poate fi considerată virgină, deoarece nu a fost exploatată din punct de vedere turistic de autorităţi. Acesta este şi motivul pentru care este căutată an de an de către turiştii din centrul şi vestul Europei.
Cheile reprezintă o succesiune de meandre încătuşate, iar versanţii sunt foarte abrupţi, cu înclinări ce depăşesc 60 de grade, numai bune pentru alpinism. Totodată, Cheile Buţii oferă o reţea largă de peşteri şi izvoare, cascade şi baraje naturale, care pot fi explorate de toată lumea sub îndrumarea unor speologi din cadrul Fundaţiei Salvamont Lupeni.
Accesul în zonă se face pe Drumul Naţional 66A ce pleacă din Petroşani până la Câmpul lui Neag, iar de aici, de-a lungul unui drum pietruit ce datează încă de pe vremea romanilor, pătrundem în Cheile Buţii spre amonte. Cei care doresc să zăbovească în această zonă ce străjuieşte Parcul Naţional Retezat au mai multe alternative pentru adăpost. În zona Câmpul lui Neag, la distanţă mică de Chei, au apărut mai multe pensiuni care oferă condiţii foarte bune de cazare, la preţuri acceptabile.