Toţi suntem verzi…!

Ioan Hănţulescu

Banc vechi şi „crâncen”. Cică, în Africa de Sud, în perioada apartheid-ului, un autobuz circula spre Pretoria. Şi începuseră albii şi negrii o păruială de toată frumuseţea, clătinând din suspensii autobuzul. Şoferul (deh, conducătorul auto), văzând că se periclitează bunul mers al călătoriei, opreşte şi îi dă jos pe toţi, apoi le ţine un discurs, după cum urmează: „Dragi călători (aici faceţi o paralelă autobuz – România, n.red.), pentru buna desfăşurare a călătoriei noastre, pentru a nu mai exista conflicte pe motiv de culoare, pentru a nu mai exista discriminare, defăimare şi duşmănii inutile, până când vom ajunge la destinaţie, la Pretoria, nu veţi mai fi albi sau negri! Toţi veţi fi… verzi! Aşadar, poftiţi în autobuz: verde deschis în faţă, verde închis în spate!” Fără discriminare şi fără complexe de inferioritate, nu?

Nu râdeţi, că aşa e! Acum, vă rog frumos, faceţi o extrapolare, de la autobuzul de Pretoria, la ţara asta, unde toţi politicienii vor să fie „verde deschis”. Şi să stea în faţă, fireşte. Că ei sunt mai egali decât cei „verde închis”. Şi dacă nu le plac locurile cu care i-au blagoslovit onor alegătorii, mintenaş îşi schimbă culoarea. Nu contează ideologia, nu contează stânga sau dreapta, nu contează electoratul. Nu contează nimic, decât sfântul ciolan. Pe care îl dobândesc, dragii de politicieni (simplu, nu?) cam cum îşi schimbă  cravata dimineaţa, când se bărbieresc. Pe (hm!) obraz. Avem, carevasăzică, români ca bradul în politica noastră, verzi, drepţi, dar, vorba aceea, fără „cherestea”. Iar când se apropie aşa, câte o „drujbă electorală”, imediat se fac şi ei rumeguş. Adică „verde deschis”, să stea mai în faţă. După aia bate vântul, nu mai mult de un an de zile, şi uite-i ieşind la „pensie alimentară” pe viaţă… Potrivit vorbelor poetului: „De-o fi stânga, de-o fi dreapta,/ Ce e scris şi pentru ei/ Bucuroşi le-or duce toate:/ Dolari, euro şi lei…!” Plus vile, plus moşii, plus stipendii, plus portofolii, plus onorabilitate şi intagibilitate, plus dreptul la intimitate, plus „nihil sine şpaga”, că orice decizie de nivel înalt se ia doar cu influenţă masivă (de ordin pecuniar, în majoritate de cazuri).

Dacă aţi înţeles ideea până aici, atunci vă implor aruncaţi o privire şi către „rumeguşurile” politice din judeţul Hunedoara. Care vor să fie tot mereu „verde deschis” şi să stea în faţă. Nu contează cu ce partide şi ce „prinţipuri” are ele. Iar la viitoarea campanie nu mai mergeţi pe mâna celor care, vorba lui Caragiale, sunt „în toate camerele, cu toate partidele”, alde Agamiţă. Că ajungem de Dandanache, zău aşa! Parol!