Tokyo la superlativ pe mare dar şi pe uscat

Mi-am început ziua de muncă de aici, la Tokyo, capitala olimpismului mondial în această perioadă, cu gândul să acoper cât mai multe locaţii unde se desfăşoară în­treceri cu participarea sportivilor români. Însă planul de acasă nu prea se potriveşte cu ce este în teren.Pentru operativitate, am decis să i-au taxiul deoarece orga­ni­zatorii ne-au oferit gratis un serviciu co­mod şi mai rapid, adică am primit 14 ti­chete de câte 10.000 de yeni, cu care noi să decontăm transportul cu taxiul.

În loc de tenis, atletism
Am comandat înainte cu o seară mijlocul de transport fiind hotărât să ajung înainte de ora 10.00, la Tokyo Metropolitan Gym­nasiun, pentru meciurile de tenis de masă. A venit o maşină elegantă, curată dar cu un conducător auto care nu știe o boabă en­gleză. Aşa că, nu e de mirare că în loc de tenis de masă, am fost obligat să văd… atle­tism, deoarece am fost debarcat direct în faţa Stadionului Olimpic. Cu cercetări mi­nuţioase am găsit şi locaţia unde este te­nisul de masă. Circa 25 de minute de mers pe jos, aşa că pe lângă atletism am văzut şi ceea ce voiam, meciul de tenis dintre România şi Hong Kong..Naţionala Ro­mâ­niei, a fost învinsă în sferturi de Hong Kong cu 3-1 şi a părăsit competiţia.
Nici bine nu am reuşit să facem înre­gis­trările de la conferinţa de presă, că orga­ni­zatorii ne-au oferit o altă surpriză:o croa­zieră cu una dintre navele acostate în por­tul ma­ritim Tokyo. Aşa că am profitat de aceas­tă ocazie şi am avut posibilitatea să văd fru­mu­seţile nevăzute ale metropolei japoneze. În scurta plimbare cu vaporul pus la dispoziţie am străbătut întreaga lagună care s-a con­stru­it în jurul oraşului. Am tre­cut pe lângă Satul Olimpic unde mai sunt ar­borate stea­gu­rile naţiunilor participante la această edi­ţie a Jocurilor Olimpice. Din exterior privind la clădirile unde au fost şi mai sunt găzduiţi sportivii participanţi,am văzut bannerele pe care le-au montat chinezii; pe două două blocuri de mai multe etaje(cred că aveau cel pu­ţin 20 de nivele) pe toată lungime clă­di­rilor, asta ca să se vadă de departe că po­po­rul chinez e la mun­că. Dar despre această aven­tură o să vă povestesc cu altă ocazie.
Întors la Centrul Internaţional de Presă , deşi a plouat, am decis să trag o fugă la competiţia de gimnastică. Jade Carey din Statele Unite a cucerit medalia de aur la sol în concursul feminin de gimnastică artistică al Jocurilor Olimpice de la Tokyo.
Cu un total de 14.366 puncte, Jade Carey a reuşit să o devanseze pe italianca Va­nessa Ferrari, care a intrat în posesia me­da­liei de argint, cu 14.200 puncte iar pe treap­ta a treia a podiumului au urcat japoneza Mai Murakami şi rusoaica Angelina Me­lin­kova, care au încheiat concursul la ega­litate de puncte: 14.166 puncte.

Condiţii dintre cele mai moderne
De neînţeles decizia membrilor Co­mi­te­tului Tehnic din cadrul FIG (Federaţia Inter­naţională de GImnastică) cei care au luat aprobat ca finala de la sol, să se desfăşoare înaintea celei de la bârnă, lucru contrar re­gulamentelor în vigoare.
Mă întorc la taxi-ul meu cu care am pornit de la hotel. Mijloc rapid de transport într-un oraş suprapopulat dar foarte scump. E drept, are condiţii dintre cele mai moderne: GPS-uri ultramoderne, TV la bord, muzică, aer condiţionat şi conducători stilaţi, foarte săritori să tea jute. Desigur nu dejeaba…Am ajuns la Stadionul Olimpic în aproximativ 40 de minute, pe un traseu pe care de obicei, cu autocarele puse la dispoziţia jurnaliștilor, fac cam 90 de minute, cu o es­cală la autogara auto.La taxi, călătoria a cos­tat aproximativ 7.000 de yeni, un tichet din cele oferite de organizatori. Menţionez că tichetele nu sunt transferabile în yeni şi nu se returnează diferenta de la suma de pe aparatul de înregistrare până la suma de pe tichet. S-ar fi făcut o afacere , dacă ar fi fost permis acest lucru.Aşa că diferenta rămâne ca şi un fel de bacşis, calculat, la conducătorul taxi-ului.
O să închei spunând că aici nu se fumează decât în spaţiile special amenajate. Nu am văzut până acum vreun locuitor fumând sau aruncând fel de fel de lucruri pe stradă. Dar şi mai ciudat,nu am găsit obişnuitele coşuri de gunoi la colţurile străziilor.Unde să arunci atunci gunoiul? O întrebare la care răspunsul e simplu, acasă, sau la ser­vi­ciu, în cutiile speciale, marcate cu însemne clare pentru plastic sau gunoi menajer. Sincer, totul se respectă. Dar despre asta mai vorbim…Acum caut un taxi, să mă în­torc la hotel…

Nicolae Gavrea,
corespondetul special al cotidianului
MESAGERUL HUNEDOREAN la Tokyo

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.