Teatrul devean, de la Ansamblul de Cântice şi Dansuri Populare, la Hamlet, cea mai celebră operă dramatică din lume. Quo Vadis Teatrul de Artă Deva?

Adriana Năstase
În scurt timp va apărea publicaţia “Quo Vadis Teatrul de Artă Deva?”, o mărturie a muncii depuse de artiştii teatrului devean timp de 10 ani. În acest an, Teatrul de Artă Deva îm­plineşte 10 ani de activitate ca teatru de proiect. Astfel, s-a născut nevoia de a crea un catalog care are valoare de document şi care re­prezintă o arhivă în imagini. Din acestă ar­hivă fac parte spectacolele reprezentative ale Tea­trului de Artă Deva din perioada 2010- 2020.

Răspunsuri la trei întrebări
Iată ce ne spune despre această perioadă, artistul Mihai Panaitescu (foto), cel care conduce instituţia de cultură de cinci ani, dar şi câţiva conducători de teatre din ţară. Şi, vom vedea de unde s-a pornit în urmă cu mulţi ani şi unde au ajuns actorii de aici.
„Au trecut 10 ani de la redeschiderea sălii tea­trului devean, teatru cu o istorie zbuciu­mată de 60 de ani, istorie prin care şi-a mo­dificat numele şi orientarea artistică de mai multe ori. De ce quo vadis? De ce acum? De ce noi? Celebra întrebare ”quo vadis”(încotro sau unde mergi?) adresată de Apostolul Petru Mântuitorului Isus, deşi are valoare de mit, reprezintă pentru umanitate şi mai ales pentru artişti cel mai semnificativ semn de întrebare al existenţei fiecăruia. În cazul nostru, al Teatrului de Artă Deva, teatru de proiect a cărui sală s-a redeschis publicului acum 10 ani, după ce a îndurat 22 de ani de reparaţii şi renovări, lucrurile sunt simple şi impun aceas­tă întrebare după această intensă decadă de muncă artistică susţinută şi de realizări importante materializate în 81 de premiere şi peste 1.000 de spectacole”, afirmă mana­gerul teatrului devean.
„A doua întrebare ”De ce acum?” ne obligă la sinceritate, pentru că omenirea a ajuns la data când sunt scrise aceste rânduri într-un impas cu mai multe necunoscute, din cauza crizei medicale generate de pandemia de coronavirus. Teatrul este o sursă de diver­tis­ment şi inspiraţie care are puterea de a unii diversele culturi şi popoare, dar este mai mult decât atât.Teatrul este un instrument de edu­caţie, informaţie şi creaţie, un barometru al timpului şi al timpurilor, cea mai înălţătoare trans­fuzie de umanitate de la scenă către spectatori. „De ce acum?” Deoarece oamenii au nevoie de o mărturie a ceea ce au văzut şi au simţit în ultimii 10 ani pe scena noastră. Această carte – document ne va aminti că spectatorul vine la teatru nu doar să râdă şi să plângă, dar să şi analizeze, să gândească să se educe şi să se informeze, teatrul fiind un vector în evoluţia mentalităţiilor. La a treia în­tre­bare ”De ce noi?” răspunsul este foarte sim­plu: suntem Supravieţuitorii şi este de da­toria noastră să consemnăm pentru poste­ri­tate. Teatrul este o artă volatilă ce se dispe­r­sea­ză în neant după fiecare reprezentaţie, rămânând frânturi de imagini fragmente muzicale, uneori şi filmări.La cumpăna dintre ani 2020-2021 în miezul izolării şi distanţării sociale, a mani­pu­lării media neîncetate se nasc şi alte întrebări importante care ar trebui să ne pună pe gân­duri.Prima întrebare ar fi dacă teatrul mai are forţa şi abilitatea să reunească oameni? Oare mai reprezintă ceva teatrul astăzi într-o lume în care suntem acaparaţi de online? Cât de distanţaţi vom rămâne după? Va schimba pandemia gândirea actuală? În războiul teatru versus politic cine va fi câştigător?… provincia­lism versus Capitală…..teatru versus digital… oameni şi credinţă versus autoritate…Din mijlocul acestor frământări şi întrebări se poate naşte un nou curent, o nouă modalitate de a trăi, o nouă pespectivă, un nou timp. Poate că era nevoie de o astfel de resetare într-o lume tot mai grăbită şi cu valori morale tot mai reduse. Acest răgaz poate naşte un nou început, o nouă Eră un alt tip de om… mai bun, mai atent mai implicat, mai educat, mai aproape de teatru, arta care indiferent de timpuri şi de vremuri nu va muri niciodată”, a spus Mihai Panaitescu, managerul Teatrului de Artă Deva.

De la sala de spectacole Redut, la teatrul de azi
Despre trecutul teatral al Devei avem refe­rinţe preţioase lăsate de avocatul Victor Şuia­ga în Monografia Devei. În această lucrare se face referire la primele reprezentaţii teatrale din Deva, iar în mica monografie a Casinei Na­ţionale din Deva, Laszlo Sigismund vorbeşte despre existenţa, încă înainte de 1848, a unei societăţi de „artişti amatori care dispuneau chiar de o mică scenă, puţine decoruri şi câ­te­va cărţi”, reprezentaţiile teatrale fiind ţinute „în casele doctorului Fodor, iar din 1853, în localul Casinei Naţionale, construit în 1847”.
În anul 1862 se formează la Deva o socie­tate teatrală cu scop caritativ intitulată Socie­tatea Artiştilor Amatori din Deva, a cărei acti­vi­tate este oglindită în presa locală din anii 1879-1887. În anul 1866 se construieşte un restaurant cu sală de spectacole, numit Redut, clădire demolată în anul 1910. Pe locul fostului local Redut s-a ridicat clădirea care adăposteşte astăzi Teatrul de Artă din Deva.
Clădirea actualului teatru este monument istoric şi de arhitectură, a fost cumpărată cu suma de 17.000 de lei, iar în 1911 a fost dată în folosinţă ca teatru orăşenesc, numindu-se iniţial „Ansamblul de Cântice şi Dansuri Po­pulare”. Edificată în stilul Secession vienez, clă­direa teatrului devean este un obiectiv cul­tu­ral, care a suferit în secolul al XX-lea nume­roase intervenţii deoarece timpul şi-a pus amprenta asupra imobilului, fiind necesare de-a lungul vremii mai multe lucrări de re­paraţii şi modernizare.
În 1942 i s-a făcut o reparaţie generală care a cuprins modificarea intrării, schimbarea tapiţeriei şi înlocuirea oglinzilor, lucrări ce au costat 1.918.000 lei, s-a dat atunci localului numele de George Dima, în onoarea renumi­tului compozitor ardelean. Intervenţia din anii ‘60 a fost pentru modificarea faţadei originale, iar în 1987 au început lucrările de amenajare a Teatrului de Revistă şi de restaurare a faţa­dei principale reconstituită după imagini de epocă.
Din anul 1953, s-a numit Fanfara de Stat Deva, prima reprezentaţie având loc, la 16 octombrie 1954, la Şibot şi s-a numit „O seară de operetă şi muzică uşoară”.

Teatrul de Stat de Estradă Deva
În anul 1958, un grup de artişti entuziaşti (Liviu Oros, Aurel Doroga, Ion Preda, Marga­reta Ileş, Lucică Radulian, Ştefan Răduţ) a luat parte la înfiinţarea Teatrului de Stat de Estradă Deva, denumire sub care a funcţionat mai mulţi ani. Au urmat şi alte denumiri, în diferite etape: Teatrul Orăşenesc, Teatrul de Estradă, Teatrul Arta, Teatrul de Stat de Es­tradă, Teatrul de Revistă, Teatrul de Artă Dra­ma­tică, Teatrul Municipal Deva, Teatrul Jude­ţean Hunedoara şi în prezent Teatrul de Artă Deva.
Noua sală a teatrului a fost inaugurată la
1 aprilie 1963 cu reprezentaţia „Şarjele revistei” prezentată de către Teatrul de Stat de Estradă din Deva şi din octombrie 1963 i s-a dat nu­mirea de „Teatrul Arta”. Ca instituţie de profil, teatrul devean a primit adevărata recunoaş­tere abia în 1960 .

Hamlet, ultima premieră din acest an
Actorii teatrului devean interpretează acum celebra operă dramatică „Hamlet”, aceasta fiind ultima premieră pusă în scenă în 2020 la Teatrul de Artă Deva. Din distribuţie fac parte actorii Laurenţiu Lungu, Ioana Cojocărescu, Anette Marka, Mihai Feier, Eugen Pădureanu, Silviu Ionuţ Dobre, Teo Creţu, Sergiu Cornelius, Viorica Bulgar, Diana Gabriela Rotaru, Gheorghe Aurelian Rotaru, Laura Tulac, Cristian Pietonu, Mihai Panaitescu.
„Hamlet este dimensiunea dintre libertare şi captivitate, tăcere şi revoltă, rezistenţă şi în­frân­gere, trădare şi devotament, dragoste şi per­­versitate , moralitate şi imoralitate.Într-un se­col grăbit, egoist, ipocrit – societatea a de­gra­dat din punct de vedere moral, direct pro­por­ţional cu dezvoltarea tehnico – ştiinţifică. Socie­tatea a progresat în plan intelectual sacri­ficând moralitatea şi provocând noi relaţii interumane, în care valorile spirituale au o altă semnificaţie în modul de a rezista în societate. Orice revoltă a individului împotriva regulilor impuse de pu­tere, societate – este redusă la tăcere. Credinţa şi pragmatismul egoist au de­venit o formulă de rezistenţă în societatea mo­dernă.De aceea, una din misiunile teatrului contemporan este să opună rezistenţă acestei situaţii dezas­truoa­se, în care întreaga omenire se află în captivitatea tuturor regimurilor de gu­­vernare, ce ne-au redus la tăcere”, ne spune Mihai Panaitescu, mana­gerul Teatrului de Artă Deva.