Subtitrări digitale
Nu ştiu unde aş putea încadra editorialul de azi – la bune, rele, amuzante sau enervante. Rămâne să stabiliţi dumneavoastră.
Este vorba despre acele explicaţii la programele de televiziune recepţionate în sistem digital. Apar în partea inferioară a ecranului şi sunt realizate, dacă ar fi să ne luăm după indicaţia scrisă cu majuscule, de PORT.ro. Un site adică, dar evident că explicaţiile aparţin unor oameni, nu suntem încă atât de electronizaţi.
Cum nu (mai) sunt un împătimit al televizorului, nu mai cumpăr programe tipărite şi nici pe Internet nu mă uit să văd ce se difuzează. Dau drumul când/cum, aşa că probabilitatea de a nimeri în mijlocul vreunei emisiuni este mare. Mă uit să văd despre ce film artistic e vorba sau ce tratează documentarul de pe Discovery/National Geographic. Am dat peste explicaţii de genul (citez din memorie): „După eşec, eroina îşi caută alt drum…”. Ăsta e chiar inteligibil, dar există şi ceva cam aşa: „Nu mai funcţionează. Toate eforturile sunt în zadar”. Sau explicaţia se opreşte la jumătate. Sau începe de la jumătate.
Scriind despre chestiile astea, îmi dau seama că nu mă enervează, ci mă amuză. Reprezintă un aspect absolut minor şi nu merită o atenţie mai mare decât un editorial de maximum 2.000 de semne. Poate nici nu trebuia să mă sesizez. Prin comparaţie cu Sarmizegetusa şi revizuirea Constituţiei, subtitrajul de la televizor este un subiect fără miză. Cu atât mai mult, cu cât s-a putut trăi foarte bine şi fără el, s-a putut trăi foarte bine şi fără televizor.
Dacă ar fi însă să generalizez, poate că pentru mulţi dintre cei ce petrec mult timp în faţa televizorului, explicaţiile alea contează. Poate sunt încă suficient de mulţi avizi după emisiuni stupefiante, la care te uiţi ca să vezi ce le mai trece unora prin cap sau cum se poate lungi/lăţi un subiect de genul alarmei cu bombă dintr-un avion. Sau din două. Care mergeau unul la Paris şi altul la Londra. Sau numai la Londra, cu escală la Paris. Sau doar la Paris. Era de la Carpatair. Sau de la Wizzair.
