Subcomunismul crinic

Volodia Macovei

 M-am gândit uneori, dar nu am descoperit o variantă, la posibilitatea de a concepe un sistem politic mai cumplit decât comunismul – în forma în care mulţi dintre noi l-am cunoscut, în forma în care istoria îl dezvăluie, nu în reperele sale teoretice. Un exerciţiu al imaginării unui iad politic. Dar ceea ce nu am descoperit eu, exersându-mi mintea, se ridică acum în faţa noastră, prin vocea de marionetă în sârme ruginite a unui politician plecat de mult de-acasă: Crin Antonescu.

Se pare că acest domn, care ocupă, vai nouă!, a două funcţie în statul român, după preşedinte, a intrat într-un soi de febră ciudată, mai ales după ce s-a lansat, în mod penibil, drept „sigur viitor preşedinte al României”. Nu e zi lăsată de Dumnezeu în care Crin Antonescu să nu ne paralizeze cu modul său de gândire de o originalitate înspăimântătoare.
Revenind la povestea cu sistemul, „propunerile” lui Antonescu pentru schimbarea statului român sunt germenii celei mai sinistre forme de dictatură. Esenţa gândirii Crinului, după ultimele descoperiri personale pe care ni le-a dezvăluit, în marele său cinism, este următoarea: nu mai merge aşa, statul român nu poate fi condus, dacă mai există vreo urmă de instituţie care să nu fie înrobită puternicilor zilei, soluţia fiind ca tot ce mişcă în ţară să fie rodul „alegerii populare” dusă de mâna forte a politicienilor. Iată cum spune acest Crin al zilelor noastre din ce în ce mai triste: „Atâta vreme cât alte instituţii, decât cele alese de cetăţenii români, conform Constituţiei, schimbă sau numesc miniştri, şi mă refer la ANI, la DNA… nu suntem la putere”. Uluitor, USL-ul, cu o majoritate care a făcut praf politica românească, o majoritate nesimţit de mare, nu e la putere, pentru că unele instituţii sunt independente şi se leagă de politicienii lor plini de bube! Aşadar, acest domn mare în stat ar dori, probabil, ca procurorii să fie aleşi în mod democratic, prin votul poporului, pe liste de partid, în aşa fel încât fiecare putere să urce pe tron cu anchetatori proprii, care să se ocupe, evident, de pârdalnica de opoziţie, enervantă şi când ai 70 la sută din legislativ. Gaura neagră din gândirea acestui lider politic întunecă viitorul României, iar persoana în sine nu se lasă coruptă de inteligenţă sau bun simţ. Rămâne aşa.