Spaima fără sfârşit

În ultimele două zile, întregul Occident a transmis omenirii un nou mesaj de panică generalizată, motivat, se spune, de pregătirea unui nou val de atentate teroriste puse sub semnătura Al Qaida. Dacă Franţa, Marea Britanie şi Germania s-au limitat la a închide câte o ambasadă considerată vulnerabilă, SUA a închis aproape 20 de ambasade şi consulate din ţări musulmane. De asemenea, conform obiceiului, Casa Albă a dat iar verde la orice măsură ar fi necesară pentru preîntâmpinarea şi blocarea unor astfel de atacuri. Interesant este faptul că această alertă globală, la care s-a raliat şi Interpol, se suprapune cu decizia definitivă a Rusiei de a-i acorda azil lui Edward Snowden, americanul care a dezvăluit informaţii teribile despre felul în care SUA supraveghează şi înregistrează convorbiri şi mesaje private ale propriilor cetăţeni, indiferent unde s-ar afla în lume şi, se pare, nu numai ale lor.
În fapt, tensiunea este cu mult mai mare, purtătorul de cuvânt al executivului american anunţând zilele trecute că SUA sunt „foarte dezamăgite” de atitudinea Rusiei în cazul Snowden şi chiar că există varianta anulării summit-ului ruso-american programat la începutul lunii viitoare. Este evident că se fac eforturi extraordinare pentru ca fricţiunile internaţionale SUA – UE şi SUA – Rusia, rezultate în urma dezvăluirilor lui Edward Snowden, să fie îndepărtate de atenţia publicului, iar asta nu se poate face decât oferindu-se ceva mai interesant de urmărit şi rumegat. Şi, ce poate fi mai atractiv decât lansarea unei spaime globale, avertizarea întregii lumi că se află în preajma unor evenimente sângeroase. E o metodă cinică de a schimba priorităţile de atenţie ale mass-media şi ale cetăţeanului, dar, nu-i aşa?, scopul scuză mijloacele.
Numai că lucrurile nu mai sunt atât de uşor de acoperit. Şi asta, pentru că există întrebări simple, dar nelămurite la care puternicii zilei nu dau răspuns. Cele mai multe dintre ele sunt legate de incapacitatea de a fi rezolvate cumva tensiunile militare din arcul de foc al Orientului Mijlociu, zonă arzând de atâţia ani, aducând moartea şi distrugerea socială, fără să se întrevadă orizontul liniştii. Ar mai fi întrebările legate de menţinerea tensiunilor sociale fără precedent din nordul Africii. Dar nu de întrebări au nevoie marile puteri, ci de conflicte care sporesc averea unei mâini de oameni, pe spinarea celor fără putere.