Soarta ciorilor, pecetluită în Parlament

Să mai spună cineva că aleşii neamului nu muncesc şi nu se gândesc la binele ţării, a cetăţenilor şi a tot ce mişcă în ţara asta. Ieri, de pildă, membrii Senatului au avut de adoptat un proiect de lege, care prevedea reducerea perioadei de vânătoare pentru cioara de semănătură. Nu ridicaţi a mirare din sprâncene, nu-i vorba de nici o glumă, ci de o chestiune cât se poate de reală şi, probabil, serioasă, ţinând de protejarea faunei.             
Păi, cioara – de semănătură sau de care o mai fi ea – se pare că face şi lucruri bune în viaţa ei, nu produce doar pagube, gălăgie şi mizerie pe unde se oploşeşte sau pe unde umblă, în zbor. Ca urmare, iniţiatorul respectivului proiect de lege cerea ca perioada de vânătoare  a ciorii de semănătură să fie redusă, astfel ca amintita zburătoare să nu mai poată fi vânată, decât între 15 august – 15 martie. Cum iniţiativa legislativă de protecţie a ciorilor avea un caracter organic, ea trebuia să întrunească votul majorităţii senatorilor.
Simplu ca bună ziua, aţi putea crede. Dar n-a fost deloc aşa. Stimabilii senatori n-au prea înţeles de ce nu pot fi ciorile stârpite pe tot parcursul anului, ci numai între lunile august şi martie. Pentru că toată lumea ştie câte probleme provoacă ciorile, cât sunt de obraznice, cum fură tot ce le cade în faţă, mai ales lucrurile sclipitoare, şi câte alte rele nu fac. Iar în ultimii ani, s-au înmulţit de nu le mai ştie nimeni numărul. Aceste întrebări fiind puse, a început o dispută aprinsă între aleşii neamului, care în final, n-a reuşit să limpezească lucrurile. 
Degeaba au încercat iniţiatorii proiectului să arate că importanţa  ciorii de câmpie rezidă din faptul că în cuiburile acesteia clocesc adeseori vânturelul roşu sau ciuful de pădure. Şi, ca urmare, soarta vântureilor de seară şi liniştea acestora depind de statutul de conservare al ciorii de semănătură(nu zâmbiţi, că nu-i nici o glumă aici). Legea n-a întrunit votul majorităţii senatorilor, deci n-a fost promulgată.
Şi uite aşa, soarta ciorilor pare, pentru o vreme, a fi pecetluită, fiindcă aleşii neamului n-au înţeles importanţa lor pentru vântureii de câmpie. Şi atunci, să ne mai mirăm de ce le-a pus gând rău Traian Băsescu parlamentarilor?