Seminar despre cum să eviți falimentul și insolvența

Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România Filiala Hunedoara, în parteneriat cu filialele din Dolj, Alba și Sibiu, a organizat a
10-a ediție a seminarului de pregătire profesională continuă. Este devenită deja o tradiție conferința profesională care se desfășoară în fiecare an la Geoagiu Băi, cu participare din partea cadrelor universitare din domeniul Drep­tului și domeniul economic, cu par­ticiparea magistraților de la Curțile de Apel și Tribunalele din Alba, Caraș-Severin, Cluj, Dolj, Hunedoara și Timiș, și cu o largă participare a practicienilor în insolvență din zona de sud vest a țării.
În acest an, la acest eveniment au fost 140 de participanți care au beneficiat de discuții la un înalt nivel profesional, într-un cadru de dezbatere liberă și deschisă ce facilitează schimbul de cunoștințe între profesioniștii din domeniul drep­tului și din domeniul economic, susține Deli-Maria Alic, președintele UNPIR, filiala Hunedoara, organizatorul eveni­men­tului. Deli-Maria Alic (foto) este un nume extrem de cunoscut în întreaga țară, în domeniu, fiind o specialistă desăvârșită.
Redactor: Care a fost tema conferinței de la Geoagiu Băi?
D. A. – Anul acesta conferința a avut tema „Evoluția legislației insolvenței. Modificări aduse de Legea nr. 216/2022” cu accent pe noile proceduri de pre­ve­nire a insolvenței care au fost aduse în drep­tul intern în sprijinul agenților eco­nomici care intenționează să evite in­sol­vența și să iși restructureze activitatea pe baze amia­bile, prin negociere cu cre­ditorii.

Redactor: Ce este insolvența, ce este falimentul?
D. A. – Insolvenţa este o stare de fapt, o situație a unui agent economic care se află în incapacitate de plată a datoriilor scadente, deci a lipsei de numerar. Una din principalele cauze ale ajungerii com­paniilor în procedura de insolvenţă o con­stituie supraîndatorarea, practic, com­pania contractează datorii care de­pă­șesc capacitatea de plată. Mai sunt și alte cauze, ca de exemplu lipsa pieței de desfacere, costuri de producție ridicate, management defectuos. Într-o eco­n­o­mie așezată pe principiile pieței, eli­mi­narea continuă a companiilor care nu pot face față obligațiilor scadente au loc printr-o procedură denumită insolvență sau faliment. Deschiderea procedurii de insolvență dă posibilitatea să se recurgă la un plan de reorganizare care să sal­veze compania și să se integreze în cir­cu­itul economic. Contrar percepției ge­ne­rale, insolvența nu înseamnă nea­pă­rat faliment. Aplicarea procedurii fali­men­tului are loc în momentul în care, în mod cert, redresarea unei companii nu mai este posibilă. Există și proceduri de pre­venire a insolvenței, respectiv Acor­dul de restructurare și Concordatul preven­tiv.

Redactor: Care sunt activitățile pe care le poate desfășura un practician în insolvenţă?
D. A. – Potrivit art 1 din OUG 86/2006, „procedurile de insolvență, procedurile de lichidare voluntară, precum și proce­du­rile de prevenire a insolvenței prevă­zute de lege, inclusiv măsurile de su­pra­ve­ghere financiară ori de administrare specială, sunt conduse de practicieni în insolvență.

Redactor: Cum se dobândește calita­tea de practician în insolvență?
D. A. – Prin examen, cu condiția să dețină diploma de studii de învățământ superior de lungă durată în Drept sau Științe economice și are o experiență în domeniul juridic sau economic de cel puțin 3 ani de la data obținerii diplomei. Conform statutului, practicienii în in­solvență au obligația perfecţionării pro­fesionale, respectiv efectuarea a 20 de ore de pregătire pe an.