„Secretul” din biroul Consiliului Județean Hunedoara

Denisa Miron

Prima săptămână de practică și prima provocare: un interviu cu adminis­tra­to­rul public al Consiliului Județean Hu­ne­doara, Costel Avram. M-am prezentat la ora stabilită, cu emoții cât pentru o sesiune întreagă. Atmosferă relaxată, am fost întrebată dacă doresc o cafea (nici apă nu-mi trebuia, la cum mi-o luase razna pulsul). N-am așteptat mult, am fost invitată în birou.
Costel Avram mă primește relaxat, schim­băm câteva cuvinte, mă prezint, îi spun că este primul meu interviu și-mi răs­punde râzând – toți am trecut printr-o „primă dată”, să nu mai am emoții. Îmi povestește despre primul lui meci de rugby. Are umor, mă relaxez.
Mi-am oprit privirea pe tablourile din bi­rou: Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș. Mă gândesc instant – ce alt om politic mai are atâta is­torie în birou și-mi schimb din mers ideea de interviu. Ceva tot am învățat în facul­tate: surprinde ineditul!, îmi spuneau pro­fesorii. Și ce ar fi mai inedit decât ceea ce aveam în fața ochilor – istorie și patriotism pe un perete, în biroul Consiliului Județean Hunedoara?

– Ce tablouri frumoase aveți, sunt rea­lizate de același pictor?
Costel Avram: Da, au același autor, sunt realizate în Moldova. Primul tablou pe care l-am luat a fost cel cu Avram Iancu, am vrut cumva să unesc aici, la Hu­ne­doara, cele două case ale mele: marele erou hunedorean și pictura realizată de un moldovean de-ai mei. Așa am început colecția.

– Unde este „acasă” pentru Costel Avram? În Hunedoara sau în Moldova?
Costel Avram: Hunedoara mi-a devenit acasă, aici mi-am construit o carieră, dar mai ales o familie. Dar nici Moldova nu am uitat-o. Acolo am crescut, acolo este casa pă­rintească și locul în care încă mai sim­țim dragostea părinților noștri. De altfel, mi se mai spune „moldoveanul”, iar asta nu face decât să mă onoreze.

– Revenind la tablouri, cum ați decis să îi selectați? De ce i-ați ales tocmai pe aceștia?
Costel Avram: Avram Iancu înseamnă pentru mine Hunedoara, patriotism local. Vlad Țepeș este dreptate și adevăr, Mihai Viteazul înseamnă unificatorul, Iancu de Hunedoara este eroul creștinătății și simbolul Hunedoarei, Tudor Vladimirescu este sacrificiul pentru idealul național, Ștefan cel Mare este victoria credinței și-a valorilor. Încerc să păstrez o profundă le­gătură cu ceea ce înseamnă istoria și credința neamului românesc. De acolo, mereu, indiferent prin ce provocări a trecut acest popor, ne-am luat puterea de a merge mai departe. În vremurile com­plicate de astăzi, cu atât mai mult avemÎi mulțumesc pentru interviu și mă îndrept spre ușă. Mai privesc o dată tablourile. Mă gândesc unde am fi astăzi am ști să ne prețuim trecutul și să-i învățăm lecțiile. Oare unde ne-am pierdut pe drum? ne­voie să ne amintim cine suntem.
(Interviu preluat de pe www.stiripesurse.ro)