Scrisoare deschisă privind situaţia învăţământului românesc

La începutul acestui an, datele oficiale privind numărul elevilor care nu pot par­ticipa la școala online arătau că 237 de mii nu au acces la internet, iar 287 de mii nu au echipamente IT. Pentru aceștia, guvernul a achi­zițonat în decursul anului 2020 „ce­le­brele 250 de mii de tablete” care nici până as­tăzi nu au ajuns la mulți elevi.
Însă, situația raportată de Guvernul Ro­mâ­niei privind numărul elevilor lipsiți de mijloace de comunicare Smart, respectiv de acces la internet pe toată perioada școlii online, nu a fost cea reală. Potrivit unui studiu publicat de IRES, numărul lor a fost cu mult mai mare. De 3 ori numărul declarat inițial de ministrul edu­cației, însemnând 900 de mii de copii care au fost îngrădiți de la un drept constituțional garantat, cel la educație!
„Vrem la scoală, nu acasă!” – este un apel ferm făcut președintelui României, prim-ministrului, ministrului educației și întregului apa­rat executiv de reprezentații asociațiilor de elevi și studenți din țară de cei peste 88% din­tre părinți care vor ca tinerii lor sa învețe din bănci. Amintim aici și cele peste 150 de memorii transmise DOAR ÎN ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ Comisiei pentru învățământ din Camera Deputaților, majoritatea sem­nate de părinți. În acestea, românii au scris negru pe alb că doresc învățământ tradițional pentru copiii României, fiind în asentiment cu sute de mii de alți români.
Cererea lor trebuie auzită și respectată! În acest sens, deputatul PSD Natalia-Elena Into­tero, președintele Comisiei pentru învă­ță­mânt din Camera Deputaților a transmis în această dimineață Președintelui României și oficialilor guvernamentali scrisoarea des­chisă anexată.

Scrisoare deschisă privind situaţia învăţământului românesc

Către: Administrația Prezidențială
Guvernul României
În atenția: Klaus-Werner IOHANNIS – Președintele României
Florin-Vasile CÎȚU – Prim-Ministru
Sorin CÎMPEANU – Ministrul Educației

Vă invit la un exercițiu de imaginație. Nu sun­teți președinte, și nici membri ai Gu­ver­nu­lui României. Fiecare dintre domniile voastre are mai mulți copii, iar împreună cu familia aveți domiciliul în zona rurală, într-o comună ro­mânească normală. Contează mai puțin dacă este în Transilvania, Moldova sau Oltenia.
Casa în care locuiți, în care stă neamul vos­tru de sute de ani, este la marginea comunei, într-un deal retras. De acolo, copiii ajung cu greu la școală, mergând aproximativ 35 de minute pe jos, inclusiv iarna, până să ajungă la microbuzul școlar care îi duce la unitatea de în­vățământ unde sunt înscriși. De asemenea, conexiunea la internet din zona casei este dificilă, unicul punct de conectare fiind la 500 de metri de locuință, spre drum.
Dintr-o dată, școlile se închid. Copiii voștri nu mai pot merge la școală și pierd contactul cu prietenii lor, dar și cu învățământul. Încer­cați, la început, să învățați împreună cu ei, dar vă dați seama că nu aveți manuale la toate ma­teriile pentru că erau puține cărți la școală și, de obicei, se împărțeau între mai mulți elevi.
Urmăriți la televizor, chiar dacă nu se vede așa bine, cum se discută despre școala on­line. „Ce-i aia?” întrebați, iar unul dintre copii vă răspunde: este școala pe internet. Acel in­ternet la care familia nu are conexiune. Este iarnă, iar copiii nu pot sta să învețe afară, con­tectați pe telefoane din unicul punct de legă­tu­ră online din zonă. Este greu, dar e bine că sunteți împreună. Între timp, politicienii de la televizor și radio promit tablete și tot felul de tehnologii pentru români, dar acestea nu ajung niciodată.
Cu timpul, pandemia se retrage și vine vara. Copiii își reiau din activități și se bucură că pot să se întâlnească cu prietenii din sat, fără res­tricții! Viața merge înainte. Însă, copiii nu au învățat nimic timp de un an. Spun că le este dor de școală, că abia așteaptă să vină luna septembrie. Apoi, apar din nou discuții despre pandemie, iar întrebarea din nou ace­eași: „oare cum vor termina copiii noștri școa­la?”. La televizor, vedeți oameni în costume care spun că există din nou posibilitatea ca școlile să fie închise, deși școala încă nici nu a în­ceput. Haos. Demisii în guvern și certuri în­tre oameni care păreau să fie din aceeași echi­pă. Nu știți exact ce înseamnă pentru că nu urmă­riți politica la nivel național. Ce se întâmplă?
Stimate domnule Președinte, stimați mem­bri ai guvernului, aceasta este situația în care se regăsesc astăzi foarte multe familii din România. În ultimele zile, oamenii privesc cu îngrijorare toate declarațiile și toate scan­da­lurile guvernamentale care periclitează liniș­tea. Vă spun, nici bine nu a început acti­vitatea parlamentară, că la Comisia pentru învățământ din Camera Deputaților s-au primit peste 150 de memorii semnate de pă­rinți din întreaga țară, în care se scrie negru pe alb că își doresc ca școala să înceapă și să se termine în sălile de clasă. Este o îngrijorare reală pe care ar fi bine să nu o ignorați. Țara noastră nu își permite să piardă tineri!
Cum se poate, la aproape doi ani de la de­clanșarea pandemiei, să nu existe soluții pentru menținerea școlilor deschise în pofida amenințării unui nou val pandemic? Este inacceptabil modul în care deja pregătiți tere­nul, cu diverse declarații publice, pentru în­chi­derea școlilor. Dascălii și elevii și-au pierdut toată motivația și entuziamul atunci când văd că voi deja ați capitulat în fața virusului, mar­ginalizând din nou educația.
La începutul lunii iulie, domnule președinte, am fost la întâlnirea pe care ați organizat-o la Palatul Cotroceni. Ați dorit să discutăm des­pre proiectul „România Educată”, asig­u­rân­du-ne că veți consulta în continuare toți ac­torii. Nu s-a întâmplat, dar aceasta este altă discuție. Atunci, de față cu toți invitații, v-am întrebat dacă în noul an școlar vă veți implica în calitate de mediator constituțional pentru menținerea școlilor deschise. Răspunsul îl vom afla în perioada următoare.
Copiii trebuie se rămână în clasă și să învețe în colectiv. Asta cred profesorii, elevii și cei peste 88% dintre părinți care nu se vor lăsa până când copiii lor nu se vor bucura de educația de alta dată. Continuând în aceeași notă în care am început această expunere, refuz să cred că în hainele simple ale unui părinte ați acționa așa cum o faceți acum.

Natalia-Elena INTOTERO
Deputat PSD Hunedoara