Schisma liberală

Volodia Macovei
Începând de ieri, „marea unificare a dreptei” – alipire la fel de prost gândită ca şi USL, o schiţă făcută pe genunchi, într-o agitaţie de bâlci – s-a transformat în pulbere politică, pericolul unei divizări dure în PNL fiind iminent.
Ieri, la Bucureşti, la iniţiativa mai multor lideri liberali, în frunte cu fostul preşedinte al formaţiunii, Călin Popescu Tăriceanu, a avut loc o întrunire a „grupului de iniţiativă pentru păstrarea identităţii liberale”, întrunire la care au participat aproape 600 de liberali şi susţinători, cu mult peste aşteptările organizatorilor.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că analizele noastre anterioare au intuit corect faptul că încercarea de fuziune PNL-PDL va rupe liberalismul românesc în două. Furtuna iscată acum este cel mai trist eveniment din istoria recentă a PNL, mai trist chiar decât guvernarea alături de social-democraţi.
În manifestul grupului ce militează pentru „păstrarea identităţii liberale” se arată că sunt mulţi membri PNL care urăsc ideea de a se strânge-n braţe cu cei cu care se înjurau ca la uşa cortului mai ieri. De asemenea, în document apare şi o scurtă analiză a ceea ce s-a întâmplat la alegerile din 25 mai.
„PNL este astăzi într-o situaţie de eşec. Nu însă unul ce se poate imputa militanţilor. La alegerile pentru Parlamentul european, fruntaşii locali ai partidului, cu precădere primarii, şi-au făcut datoria şi au mobilizat relativ eficient reţelele electorale. Cele 15 la sută procente obţinute de PNL li se datorează integral. Nu rezultatul ca atare, ci profilul alegătorilor PNL este semnul flagrant al nereuşitei. Două treimi din voturile întrunite de PNL pe 25 mai 2014 provin de la cetăţeni de peste 50 de ani, cu educaţie elementară sau medie, din mediul rural sau urban mic. În fapt, PNL a intrat în competiţie cu PSD pentru acelaşi electorat. Cei doi lideri care şi-au asumat ieşirea din USL şi direcţia campaniei electorale, C. Antonescu şi K. Iohannis, nu au putut ori nu au ştiut să aducă la urne electoratul pe care liberalii români au contat de la 1866 şi până în 1946, apoi din nou, cu succese variabile, din 1990 şi până în 2012: cetăţeni educaţi superior, din mediul urban, practicieni ai profesiunilor liberale, întreprinzători, funcţionari publici, cadre din economia privată. Pe scurt, clasa mijlocie cu care PNL s-a identificat, pe care a creat-o şi a recreat-o timp de 140 de ani, a întors spatele partidului”, se arată în manifest.