Să-i scoatem din joc…

Scriam zilele trecute, că ne aşteaptă vremuri grele. Asta, din cauza crizei economico-financiare, care se simte tot mai puternic la noi, dar mai ales, din cauză că taman acum, când s-a instalat criza şi recesiunea economică la nivel mondial, noi avem parte de cel mai slab guvern din câte a avut România din 1990 încoace.
Nu mai intrăm în amănunte, prin care să subliniem de ce considerăm că Guvernul Boc este cel mai slab din cei 20 de ani post-comunişti ai României. Am arătat-o nu cu multe zile în urmă. Iar faptul că emisarii FMI, veniţi să constate ce au făcut guvernanţii cu prima tranşă a împrumutului acordat şi cum au pus în aplicare măsurile menite a diminua efectele crizei şi a relansa creşterea economică, mai că n-au picat pe spate, când au constatat că aceştia n-au făcut nimic, ba mai rău, au adus ţara în pragul falimentului, spune totul despre neputinţa acestui guvern. Şi pentru ca fanaticii susţinători ai lui Traian Băsescu, Boc şi Pogea – pe care-i considerăm principalii artizani ai situaţiei dezastruoase în care se află ţara – să nu ne acuze că vorbim doar ca să ne aflăm în treabă, vom da doar două exemple menite a argumenta afirmaţiile noastre.
Potrivit unui comunicat al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, peste 15.000 de firme şi-au suspendat activitatea în luna iulie, ridicând numărul suspendărilor din primele şapte luni, la 95.279, în creştere de peste 11 ori faţă de nivelul înregistrat în perioada similară a anului trecut. În acelaşi timp, şi acţiunile de dizolvări voluntare au urcat în primele şapte luni de peste cinci ori, ajungându-se la 13.031 de firme dizolvate. De remarcat, că numai în iulie, 4.100 de firme au recurs la această măsură.
Şi un al doilea exemplu. La finele lunii mai, investiţiile străine directe în ţara noastră au fost de 2,475 miliarde euro, în scădere cu peste 42 la sută, faţă de nivelul înregistrat în perioada corespunzătoare din 2008, când acestea au fost de 4,269 miliarde de euro. Şi fiindcă premierul Boc şi ai lui încă mai continuă să vorbească de greaua moştenire lăsată de Guvernul Tăriceanu, trebuie să arătăm că investiţiile străine directe s-au ridicat anul trecut la 9,02 miliarde euro, în creştere cu 24,5 la sută faţă de 2007.
Aşa stând lucrurile, ce ar mai fi de demonstrat? Nimic, totul este foarte clar. Iar singurul lucru pe care îl mai putem face noi, cei mulţi,  puşi de alde Băsescu, Boc, Pogea şi ceilalţi politicieni iresponsabili să strângem cureaua până ne ies ochii din cap, este ca la toamnă, la alegerile prezidenţiale, să-i scoatem din joc.