S-au lansat temele de campanie electorală portocalie

În multiplele sale intervenţii din ultima perioadă, Traian Băsescu nu a făcut decât să lanseze temele campaniei electorale de la anul–cea veche, legată de revizuirea Constituţiei, asezonată însă cu mandatul prezidenţial redus, apoi, din nou, reducerea numărului de parlamentari, cu noutatea absolută privind posibilitatea preşedintelui de a suspenda Parlamentul, dacă acesta din urmă iniţiază o acţiune de suspendare a preşedintelui, invalidată însă prin referendum.
Ne pasă de aceste sugestii sau ele vin după modelul „ţara arde şi baba vrea să schimbe Constituţia?”. Ei bine, de unele dintre ele ar trebui să ne pese, deşi probabilitatea de realizare este minimă – contează mai mult ca temă de campanie decât ca reformă efectivă.
România este grav afectată de ciclurile electorale prea dese. Este şi opinia politologului Mihaela Miroiu de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Aspectul este important, mai ales în actualul context al crizei şi al apropierii anului electoral 2012. Vor fi alegeri locale, apoi parlamentare. În 2013, din nou alegeri – europarlamentare şi prezidenţiale. La asta trebuie adăugată pasiunea românilor pentru politică şi interesul firesc al politicienilor pentru anul electoral, ceea ce produce declanşarea în avans a campaniilor electorale, exact cum se întâmplă acum: mai voalat în prima parte a anului 2011, din ce în ce mai accelerat în a doua jumătate.
Candidaţii trebuie anunţaţi, prezentaţi sau capturaţi de pe la alte partide, în cazul partidelor care nu reuşesc nicicum să producă personalităţi proprii. Partidele trebuie să-şi facă programele cât de cât cunoscute – campania electorală este prea scurtă pentru asta şi oricum, atunci nimeni nu este atent la programe.
Ceea ce mi se pare cu adevărat important şi de reţinut – chiar dacă pe Traian Băsescu nu-l suspectez de bine dorit naţiunii, ci doar de urmărirea cu abilitate a propriilor interese – este necesitatea reducerii ciclurilor electorale, care efectiv blochează ţara în lupte politice consumatoare de resurse şi de energie. Posibilitatea dizolvării Parlamentului de către preşedinte nu este altceva, decât o nouă armă pusă în mâna unui lider şi o altă tentaţie de a deveni atotputernic. Parcă suntem condamnaţi să producem, periodic, indivizi care se urcă acolo sus şi nu mai vor să plece – varianta putiniană le surâde din ce în ce mai mult, nu vi se pare că înspre ea mergem?