Roşia Montană, emoţional…
Am văzut din nou o ştire conform căreia un ministru maghiar a declarat cum că el este împotriva investiţiei de la Roşia Montană. Acest gen de abordare, strict emoţional, nu este favorabil nici unei părţi, având rolul de a exacerba nişte sensibilităţi oricum existente.
Scriu despre Roşia Montană, întrucât, aşa cum am mai spus, am avut destul de multă tangenţă cu fenomenul, încă de la începuturile sale, mai precis din 1997, când a sosit Frank Timiş în judeţul Hunedoara.
În demersul său de a se implica într-un fel, cum poate, în intenţia de a începe exploatarea minereurilor de la Roşia Montană, Ungaria se prevalează de ceea ce s-a întâmplat în anul 2000, când un baraj al unei exploatări miniere din judeţul Maramureş a cedat, apele cu cianuri au trecut în Tisa, apoi în Dunăre, iscând un scandal dacă nu internaţional, atunci cu siguranţă, regional. Toată lumea a ţinut minte, însă, pescarii unguri, ducând în braţe peşti morţi de dimensiuni importante, chipurile ucişi de cianurile din apele provenind din iazul din Maramureş.
Realitatea este că România (de ce nu mă miră…?) a gestionat deplorabil accidentul, din punct de vedere mediatic şi al comunicării. Partea ungară a acţionat ireproşabil. Imagini-şoc, procente ale cianurilor mult exagerate, vina transferată către România ca stat. O replică eficientă a României ar fi trebuit să accentueze faptul că firma respectivă este privată, nimic nu s-a făcut cu implicarea statului român, o comisie internaţională ar fi descoperit ceea ce s-a descoperit ulterior, anume că partea ungară dublase concentraţiile de cianuri măsurate. A recunoscut ulterior, dar răul fusese făcut. Aşa cum se ştie, nici o dezminţire nu mai are efectul ştirii iniţiale.
Acum se poartă din nou acelaşi gen de discuţii, fără argumente, mergând pe argumente emoţionale, fără prezentarea reală a situaţiei (care s-a schimbat mult din anul 2000, inclusiv din punct de vedere al măsurilor de mediu luate de cei de la Roşia Montană). Mi se pare că se procedează cu o nepermisă lejeritate, adică oricine vine îşi dă cu părerea despre o investiţie care, dacă se derulează precum cea spaniolă, va aduce mari beneficii României şi va reuşi să atenueze distrugerile de mediu provocate de exploatările precedente, din vremea comunismului şi până la închiderea societăţii comerciale Roşiamin.
Fara pic de emotie, sec, doua comentarii. Primul, al unui cititor al revistei Capital:
Trimis de north of 60 la 2 Februarie 2010 10:46:40
Poate ca era mai bine sa specificati exact ce fel de tehnologie va folosi Gold Corporation la Rosia Montana. Lasati sa se inteleaga ca tehnologia cyanide-arsenic nu poate fi folosita pentru ca UE nu va accepta asa ceva. Imi pare rau dar nu sunt de acord. UE nu se va amesteca atata vreme cat tarile vecine cu Romania (cu precadere Ungaria) nu vor face reclamatii si lobby pentru a opri proiectul. Budapesta nu se va amesteca atata vreme cat raurile care vin din Romania si intra pe teritoriul ungar nu sunt contaminate cu arsenic si cianuri (povestea cu raul Tisa din trecut vor sa o evite pe viitor).
Guvernul de la Bucuresti nu se va opune cata vreme minele vor aduce investitii, vor crea locuri de munca si vor deveni o sursa de impozitare. Pentru ca guvernul Boc cat si cele care vor urma au nevoie de bani ca de aer. FMI este cu ochii pe actiunile guvernului si Boc se straduieste sa respecte ce a promis altfel intra in bucluc. Evident ca populatia din zona Alba Iulia va accepta proiectul pentru ca au nevoie de locuri de munca si de bani. Asa ca da, aveti dreptate, un referendum local ar avea toate sansele sa porneasca proiectul de la Rosia Montana. Iar Gold Corporation – Gabriel Resources are tot interesul sa faca lobby pe plan local pentur a castiga interesul si simpatia politicienilor si a populatiei. Doua miliarde de dolari investment nu este o suma deloc de neglijat.
Bine si atunci care este problema? Ei bine problema este tehnologia de exploatare d-le Popescu. In prezent exista alternative la metodele metalurgice de extrage a aurului bazate pe cianuri si arsenic. Noile hydro metallurgical tehnologii se bazeaza pe carbon absorbant activ, cimentare, ionizare si precipitatie redusa. Da, exista, incep sa fie folosite dar se dovedesc cel putin de trei ori mai costisitoare in exploatare. Profitul companiei scade dramatic, aurul se vinde la acelasi pret de market. Nu le convine sa o folosesca. Prefera metodele consacrate. Acolo unde legislatia le permite.
Traiesc intro zona a Canadei unde cheltuim peste 1.5 miliarde dolari in fiecare an ca sa oprim expansiunea arsenicului si a cianurilor rezultate din exploatarea vreme de 50 de ani a minelor de aur din zona. Stiti care este singura metoda de a stopa propagarea cianurii in panza de apa freatica? Pai sa va spun eu pentru ca sunt implicat in acest proiect. Se foloseste tehnologia de criogenizare a solului pe zeci de km patrati. Pur si simplu s-au sapat puturi de 500 metri adancime pe toata suprafata si s-au instalat masini criogenice care mentin temperatura solului sub zero grade. Va rog sa retineti ca nu exista solutii la ora actuala de „decontaminare” a zonelor afectate. Tot ce putem face este sa inghetam solul pentru a impiedica arsenicul si cianurile sa se infiltreze adanc in panza de apa freatica. Costa enorm si deocamdata nu exista alte solutii desi cei in domeniu cauta solutii de 10 ani. Nimanui nu-i convine sa arunce 1.5 miliarde dolari in fiecare an pentru a „izola” porcariile facute de minele aurifere. Dar nu avem alta solutie.
De ce credeti ca firmele care se ocupa de minerit aurifer si-au cautat alte „piete” de exploatare in Asia, Africa sau Europa de Est? Unde legislatia este mai relaxata, unde inca pot mitui masiv si pot extrage aur cu metodele extrem de nocive si poluante. Pentru ca este mult mai ieftin decat sa extraga in Canada care inca are aur masiv dar nu se inghesuie nimeni sa-l exploateze pentru motivele de mai sus. Nici macar nu am mentionat locurile arheologice din Rosia Montana discutate in articol ca motiv de stopare a proiectului.
De ce Romania trebuie sa ajunga in aceeasi situatie peste 10 ani? Doar pentru ca avem nevoie astazi de cateva sute de locuri de munca si de o colectare mai boagata la un buget secatuit si flamand? Se estimeaza ca proiectul va aduce o infuzie de 2 miliarde dolari economiei romanesti. De acord. Intrebarea mea este cat va costa decontaminarea solului si a apelor din zona dupa 10 ani de exploatare? Cine va plati pentru zecile de mii de oameni care se vor imbolnavi pentru ca vor consuma apa, animalele si plantele din zona? Rosia Montana Corporation sau mai exact Gabriel Resources? Ma indoiesc.
Exista o serie de documentare pe care le-am vizionat in Canada referitoare la Rosia Montana. Unul din ele a fost produs in 2007 si este intitulat Gold Futures. Prezinta lucrurile intro perspectiva realista si pe buna dreptate sceptica. Un alt documentar, „Mine your own business” partial sponsorizat de Gabriel Resources prezinta lucrurile intr-o perspectiva favorabila dezvoltarii proiectului. Daca ati fi avut curiozitatea sa vizionati documentarele si sa cititi publicatiile aparute in ultimii ani poate ca nu ati mai fi scris articolul.
Nu doresc sa ma opun dezvoltarii economice locale dar o dezvoltare responsabila pentru locuitorii zonei si pentru generatiile viitoare. Daca companiile miniere nu au facut ce au promis in Canada, o tara care are suficienta autoritate, putere economica si legislativa (firmele respective au declarat bancrupcy si au sters-o in alta parte a lumii) ce va faceti sa credeti ca vor respecta ce au promis in Romania?
Al doilea, al jurnalistei Simona Fica:
Motivul pentru care Berceanu și Videanu au făcut deja jocurile Gold Corporation și ale lui Mark Rich la Roșia Montană (și pentru care Radu Berceanu a primit, ca de obicei, o sumă impresionantă de euro, drept șpagă) ne-a fost recent dezvăluit de o echipă de ofițeri activi din SRI, care atrag atenția asupra faptului că miza NU este aurul. „La Roşia Montană sunt sute de mii de tone de URANIU pur”. De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în cantități mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca GC să pună gheara pe zăcămintele de la Roșia Montană ar avea ca punct final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului. Menționăm că în anii 2008-2009 mai mulți membrii ai grupării teroriste Farc din Columbia – arestați de către autoritățile SUA – au declarat că au cumpărat, din exploatarea de la Roșia Montană, prin interpuși (în fapt o rețea de traficanți controlată, așa cum afirmă Serviciile Secrete române, de către Radu Berceanu), o mare cantitate de uraniu pur.
Din verificările efectuate în legătură cu zăcămîntul de uraniu din zona staţiunii Roşia Montană, judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de interes operativ: Calitatea zăcămîntului era deosebită, aceasta fiind considerată resursa cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul Român, prin Minvest S.A. (societate controlată, de asemenea, de către Berceanu), a concesionat, în 1997, firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană, contra sumei de 3 milioane de dolari. Concesionarea a fost făcută în urma unui studiu efectuat de canadieni, care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au făcut următoarea afirmaţie: „Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară compusă din vreo 300 tone de uraniu”. În „subsolul” afacerii cu firma canadiană, transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul secret este inserată o prevedere, din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării în afară de aur – respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, metale ce nu sînt în tabloul lui Mendeleev – se va regăsi în proprietatea RMGC-ului.
Pînă în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcămîntului aurifer de la Roşia Montană, şi acest lucru este foarte important pentru a se înţelege ceea ce se pune la cale: zăcămîntul de la RM poate fi descris, în esenţă, ca un zăcămînt dispers cu grad scăzut de mineralizare combinat cu eflorescenţe de tip filon, cu concentraţie mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe distanţe mari şi care mai au o caracteristică, în zonele de contact încrucişate avînd concentraţii imense de minereu, aşa-numitele vîltori, ce conţin de la 20 la 400 kg metal, cu peste 60 % aur. Aşadar, zăcămîntul de la RM conţine 500 tone de aur dispers, dar, probabil, de 7-8 ori mai mult aur în filoane şi vîltori. În concluzie: exploatarea nu necesită mină tip carieră, ea se poate face tradiţional, în galerie. Faptul că se insistă pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte epuizarea totală a zăcămîntului şi aceasta pare a fi o comandă politică, probabil externă. O altă caracteristică a zăcămîntului este stratificarea geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de km, iar oraşe precum Turda, şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv. Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii ’50 de la Băiţa Plai, cînd zăcămîntul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat drumul Moscovei. Toate acestea sunt cunoscute de către Adrian Videanu și Radu Berceanu, din acest motiv ei încercînd să urgenteze exploatarea intensivă a uriaşului zăcământ” – iată ce se arată într-un fragment al unui raport al SRI referitor la tema uraniului de la Roșia Montană.
NOTA REDACTIEI: Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este, asadar, pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană si sa legalizeze traficul cu cantitati uriase de uraniu. Conform surselor noastre, compania canadiană Gold Corporation, prin intermediul lui Radu Berceanu, a negociat, la începutul acestei veri, emiterea dreptului de exploatare a zăcămintelelor aurifere ale României şi înţelegerea a „costat” 100 de milioane de euro. Cca. 80% din valoare banilor a fost livrată deja în anumite conturi secrete în străinătate, aparţinînd lui Adriean Videanu şi Radu Berceanu. Ar mai fi de livrat ultima tranşă, avîndu-l ca beneficiar tot pe ministrul Transporturilor. Înţelegerea a stabilit şi o rentă viageră pentru Berceanu, în cuantum de 1% anual din profitul adus de exploatare. Un procent cu o valoare substanţială, avînd în vedere posibilităţile afacerii, care urmăreşte extragerea şi prelucrarea a 800 de tone de aur şi aproximativ 2.000 de tone de argint. După înţelegere, Gold Corporation a început o amplă campanie de imagine, care prezintă avantajele exploatării zăcămintelor preţioase din zona Roşia Montană. Clipurile publicitare, a căror difuzare este plătită cu bani grei în toată mass-media, au scopul de a pregăti opinia publică pentru acceptarea deciziei de exploatare, fără a menţiona, bineînţeles, dezavantajele metodei de exploatare propuse de canadieni, cum ar fi otrăvirea terenului şi a rîurilor din zonă cu compuşii chimici derivaţi din exploatarea zăcămintelor printr-un proces tehnologic pe bază de cianuri. Acum, greii Gold Corporation se tem de faptul că Berceanu va fi inlaturat din PDL (ceea ce devine tot mai evident!), iar ei vor rămîne cu praful de pe tobă şi banii cheltuiţi. În aceste condiţi, îi forţează puternic mîna acestuia spre a-şi onora promisiunea pentru care a fost recompensat în avans. Din informaţiile noastre, Radu Berceanu, artizanul înţelegerii, dă din colţ în colţ, neştiind cum să procedeze. Promisa Hotărîre de Guvern, prin care el ar fi trebuit să le deschidă uşa celor de la Gold Corporation, nu poate fi emisă de guvernul Boc, cel din urma refuzand presiunile lui Bercovici. Returnarea banilor nu este o soluţie, pentru că afaceriştii canadieni ameninţă că vor face publică povestea în cazul în care Berceanu nu onorează promisiunea.
Simona FICA
Ma bucur ca un asemenea articol suscita astfel de comentarii. De nu stiu cate ori am spus aici ca nu dau verdicte, ci exprim opinii. Daca ele sunt contrazise cu argumente pertinente, cu atat mai bine. Dar ceea ce rezulta pana acum este doar faptul ca toti guvernantii, indiferent de culoarea politica, au refuzat o comisie internationala de expertiza. Ministrul Petru Lificiu a propus-o, in 2003, dar a uitat s-o materializeze.
Asa ca…pana ce o comisie impartiala nu va stabili ce si cum, punctele de vedere sunt divergente SI din cauza intereselor divergente. Combaterea lui Gabriel Resources sau a actualei RMGC se poate face foarte bine de pe pozitiile altei mari companii interesate, sub masca preocuparii pentru mediu. Altfel spus, plecati voi ca sa venim noi.
Trebuie sa spun ca toate comisiile care au venit la Rosia Montana au fost asa, in dorul lelii, compuse din doi-trei oameni care fie aveau idei preconcepute, fie nu aveau nici o idee. Citisera in presa…Eu sau alti jurnalisti putem sa ne dam cu parerea, expertii trebuie sa analizeze si sa comunice. Va dau total dreptate – daca ceea ce se afirma este adevarat, vreau sa mi se spuna de catre o comisie internationala independenta, nu am incredere in asa-zisele comisii romanesti…
Cu stima, …
nu cumva sa dati de lucru canadieniilor la noi in APUSENI caci va puneti ardelenii si motii pe cap.No chance for canadians from gold gabriels corporation in romania!
Go back on Yonge street, Toronto,Ontario,canada!
Puteti veniti cu 10 dosare sau cu mai multe, caci nu puneti mana pe aurul Romaniei.You may try 10 times,or even more -It is no chance fot you-Gabriel gold corporation.you don’t no how stron are romanians!
Tovarasul alexandru gruian,ma mira faptul ca sustineti acest proiect cu orice pret.
Am mai cunoscut un fost ziarist de la hunedoreanul ,Hosu Catalin,care face loby si este angajatul canadieniilor la rosia montana.ceea ce e foarte rusinos ptr un roman,caci a devenit practic un dusman, tradator al Romaniei al romaniilor al istoriei acestui neam.
oare sunteti ruda cu hosu catalin?
sau va asteptati sa primiti ceva de la canadieni?
Sper ca aveti ochi sa vedeti si capcanele acestui proiect.