Romosul nu-şi uită rugăciunile

Magdalena Şerban

Încercate de vremuri, bisericile din comuna Romos au încă urme ale timpului scurs, greu de acoperit atunci când situaţia financiară nu o permite. Însă, cu ajutor de la enoriaşi, primărie sau mici sponsorizări, ele sunt repuse pe picioare, aşa încât să poată să înalţe spre cer, în continuare, rugăciunile credincioşilor.  
Indiferent de religie
Mircea Pătrânjan (foto), primarul din Romos, nu ţine cont de religie sau etnie. Pentru el, omul e om, iar rugăciunea rămâne rugăciune. “Nu am catalogat niciodată lăcaşurile de cult din comună. Pentru mine, toate trebuie să fie ajutate, în egală măsură. Biserica ortodoxă din Romos, de exemplu, din donaţiile de la credincioşii săi, la care s-a adăugat suma de 10.000 de lei de la administraţia locală, are acum ţiglă nouă şi a beneficiat de mici retuşuri şi reparaţii. Biserica greco-catolică, de asemenea, a fost şi ea renovată (interior şi exterior), s-au executat alei betonate şi s-a construit o capelă. Este singura ce o avem în comună în acest moment, urmând ca biserica ortodoxă să facă şi ea acest pas. Apoi, lăcaşul ortodox de la Vaidei a fost reparată, cu ajutorul enoriaşilor şi a primăriei. Cel de la Pişchinţi a împlinit, nu demult, un secol de existenţă, aşa că a fost renovat cum se cuvine şi s-au făcut 40 de trepte, până în deal, aşa încât lumea să poată ajunge mai uşor la el. Lucrările s-au realizat cu ajutor bănesc de la primărie, sponsorizări cu ciment şi contribuţia financiară a credincioşilor. Totodată, la biserica evanghelică, a fost turnată o placă de beton, pentru stabilizare, fiind un edificiu foarte vechi (de la 1600). Pentru comunitatea evanghelică vine un preot de la Orăştie, de două ori pe lună. În comună, avem 54 de familii de religie greco-catolică şi 45 de persoane de cult evanghelic”, a declarat edilul şef din Romos.
Saşii, dincolo de amintire
Pe lângă multe altele, Romosul este renumit ca un loc al saşilor. După revoluţia din 89, numărul membrilor comunităţii săseşti a scăzut mult, fiindcă o mare parte din ei a plecat la rude, în Germania. În România, mai trăiesc acum,  doar cateva mii de saşi. Dintre aceştia, cei mai mulţi locuiesc în judeţele Timiş, Sibiu şi Braşov. În zona Hunedoarei, se găsesc peste 400, majoritatea vârstnici. Se adună în fiecare an, la Kronenfest (Sărbătoarea Cununii), în Batiz, lângă Simeria. La evenimentul ce are loc odată cu sărbătoarea de Sf. Petru, vin saşi de peste tot din ţară şi chiar din Austria, Elveţia sau Germania. Ei ţin la identitatea lor şi sunt încredinţaţi că această comunitate nu se va destrăma.