Românii…

În acest editorial va fi vorba (şi) despre Honorius Prigoană. Nu mă interesează personajul. Dacă-l vor, n-au decât să şi-l voteze şi să continue astfel glorioasa tradiţie inaugurată de fata cu indicativ electoral de număr de înmatriculare. Şi să se bucure românii, vorba lui Prigoană-senior, că nu le-a pus-o pe listă pe Bahmuţeanca. Este un exemplu tipic de reformă a clasei politice, pe care l-am aşteptat demult şi pe care îl salut. Cam atât despre Honorius Prigoană, şi s-auzim numai de bine, cum spunea odinioară Neculai Constantin Munteanu, de la radio „Europa Liberă”. Să trăiască ciuruiţii!
Mă voi referi însă, la aceşti „români”, atât de dragi unora dintre politicieni, încât necesită, cred eu, câteva precizări.
Guvernarea cu „poporul” (în cazul nostru, cu „românii”), deşi poate să pară o culme a democraţiei, nu este decât o formă primitivă de populism, ce nu ţine cont exact de una dintre caracteristicile de bază ale democraţiei, adică de diversitatea opiniilor. Această formă de adresare generală, „românii”, nu este de fapt decât o metodă de manipulare, de inducere a ideii că toţi au făcut ceva la fel – au votat pentru un singur candidat, pentru o singură idee, sunt un corp unitar, care doreşte acelaşi unic lucru. „Românii au votat pentru continuitate” este la fel de fals ca „românii preferă să-şi petreacă vacanţele la pensiunile agroturistice”. De fapt, din cei 21 de milioane de români sau câţi mai suntem pe-aici, 44 la sută nu s-au dus la vot (în logica bolnavă, ei nu contează! deşi plătesc impozite, muncesc, respiră…), iar din restul de 56 la sută, aproape 23 la sută au vrut altceva. La fel, aflăm că de fapt, din cei 5.000 de „români”, care şi-au petrecut Revelionul pe Valea Prahovei, 3.000 s-au dus la pensiuni agroturistice. Ei sunt însă „românii”. Televiziunile, mass-media în general, a intrat în acest joc stupid, în care nu mai există turişti, locuitori, cetăţeni, oameni, ci „români”.
În realitate, ar trebui să se vorbească despre cetăţeni. Sau, dacă tot se doreşte, despre „o anumită parte” – a electoratului, turiştilor etc. Poate să vi se pară inutilă dezbaterea temei, dar vă asigur că la nivelul mentalului colectiv, acest mod de adresare este nociv. Din păcate, la noi nu mai este timp pentru dezbateri, societatea civilă pare amorţită, tolerând derapaje autentice, care nu ne vor duce la dictatură, dar vor întârzia progresul (şi aşa întârziat…) al ţării. Este simptomatic, în acest sens, modul în care se raportează „românii” la un post TV care speculează cele mai stupide reflexe ale gândirii noastre, post care se adresează şi el „poporului” şi care a ajuns să pună alături de Elodia, tomberoane şi Magda Ciumac, pe preşedintele ţării, căci, nu-i aşa, „poporul” este format din „români”.