Repere medicale. Parodontoza

Dr. Biochimist Manuela Ștef

Parodontoza (boala parodontală) este o afecțiune cronică la nivelul gingiilor, manifestată prin deteriorarea parodonțiului, țesutului responsabil de susținerea și fixarea dinților în osul maxilarului. Paradontoza se întâlnește preponderent la adulți, fiind caracterizată de apariția unor infecții cauzate de bacteriile din cavitatea bucală și poate duce la probleme severe, inclusiv la pierderea danturii.

Principala cauză a parodontozei este placa bacteriană. Acesta se formează la suprafața dinților atunci când bacteriile care se găsesc în mod natural în cavitatea bucală interacționează cu diferiți compuși din alimente. Placa bacteriană neîndepărtată de pe suprafața dinților prin periaj, în câteva zile se întărește și se depune sub gingie, transformându-se în tartru, acesta putând afecta țesuturile de susținere a dinților. Tartrul poate fi înlăturat doar de medicul stomatolog, printr-un procedeu numit detartraj.

Parodontoza prezintă trei stadii în evoluția ei: gingivita, parodontita superficială și parodontita profundă, ultimele două fiind afecțiuni ireversibile. Primul semn al debutului parodontozei este apariția gingivitei, o inflamație a gingiilor însoțită de sângerări în timpul periajului. După instalarea plăcii bacteriene și a tartrului apar alte simptome ale paradontozei: retragerea gingiilor și expunerea rădăcinii dinților, respirația urât mirositoare, dureri la mestecarea alimentelor, senzație de disconfort la contactul cu alimente foarte reci sau foarte calde și apariția unor infecții sau a pungilor parodontale care sunt responsabile de distrugerea țesutului moale și totodată afectarea structurii osoase. Parodonțiul este sever afectat și apare mobilitatea dinților, existând inclusive riscul pierderii danturii.

Există o serie de factori care contribuie la apariția și dezvoltarea parodontozei, cei mai importanți fiind igiena necorespunzătoare, fumatul, lipsa vitaminelor și mineralelor din alimentație, predispoziția genetică, bruxismul și alte probleme de sănătate, precum diabetul, carența vitaminei C, artrita, osteoporoza și sindromul Down.

Diagnosticul de paradontoză este stabilit de medicul stomatolog dacă observă existența plăcii bacteriane, a tartrului sau alte probleme ale danturii. Cazurile de gingivită sunt mai simple și necesită efectuarea unui detartraj și a un periaj profesional, care trebuie completate de o igienă orală adecvată. Dacă parodontoza se află într-un stadiu avansat, tratamentul este unul de durată și poate implica un tratament minimum invaziv, precum terapia cu laser sau metode chirurgicale complexe.