Repere medicale. Alergiile

Dr. Biochimist Manuela Ştef

Alergia reprezintă o reacţie specifică a organismului la anumite substanţe, din mediul înconjurător, care poartă denu­mirea de ”alergeni”. Alergenii sunt, de fapt, inofensivi pentru majoritatea oame­nilor şi pot ajunge în organism prin inha­lare, ingerare sau prin contactul cu pielea. Sistemul imunitar recunoaşte alergenii drept substanţe străine şi răspunde la ei ca şi cum ar fi agenţi patogeni, iar prin declanşarea unui răspuns imun, produc anticorpi specifici. După contactul iniţial cu alergenul, sistemul imunitar păstrează în memorie reacţia, iar la un nou contact cu acesta, se dezvoltă reacţia alergică.
Se estimează că aproximativ 25 la suntă din populaţia globului suferă de o formă de alergie. Alergia nu este o boală, ci un cumul de simptome cauzate de un răs­puns imun exagerat al organismului faţă de un alergen.
Alergenii cei mai frecvenţi sunt polenul de iarbă (graminee) şi de buruieni (am­brozie, pelin), polenul copacilor (mestea­căn), acarienii, praful, pielea sau părul ani­malelor, alimentele (în special nuci, fructe, crustacee, ouă şi lapte de vacă), muşcăturile şi înţepăturile de insecte (albine şi viespi), medicamentele (inclusiv ibuprofen, aspirina şi anumite anti­biotice), mucegaiul, metalele (nichel) sau produsele chimice de uz casnic (deter­genţii, conservanţii). Evitarea contactului cu posibili alergeni este cea mai bună metodă de prevenţie a alergiilor.
Alergiile cele mai frecvente sunt: la polen, alimentară, la veninul in­sectelor, la mucegai, la soare, la cos­metice, la medicamente şi alergia de contact. Alergia la albine şi viespi apare după înţepătură şi se manifestă prin urticarie şi tumefiere, uneori prin şoc anafilactic în cazurile foarte severe. Ca­zurile severe de alergii, precum este şocul anafilactic, reprezintă urgenţe medicale care necesită tratament imediat.
Simptome locale se instalează cu precădere la nivelul zonei care a intrat în contact cu alergenul. În cazul mucoasei tractului respirator se observă apariţia strănutului sau dificultăţi de respiraţie, iar în cazul mucoasei oculare apare mân­cărimea sau lăcrimarea. La contacul alergenului cu pielea apar reacţii cutanate: prurit, eritem sau urticarie.
Simptomele generale se declanşează când substanţa care provoacă reacţia alergică este distribuită în corp prin sânge. Se observă creşterea ritmului car­diac şi scăderea tensiunii arteriale.
Alergia este diagnosticată de către medicul alergolog, prin efectuarea unor teste specifice. Pentru o acurateţe mare sunt interpretate în context clinic testele cutanate prick împreună cu testele serologice (IgE specifice).
Simptomele alergiilor se ameliorează prin administrarea de medicamente. În cazul alergiilor severe este folosită terapia imună specifică (SIT), prin care se ad­mi­nistrează treptat o cantitate crescătoare de alergen, pentru a învăţa sistemul imunitar să tolereze alergenul.