REGIMUL COMUNITĂŢII CONVENŢIONALE DE BUNURI. CONVENŢIA MATRIMONIALĂ

Doris Visirin, avocat

În mod firesc, dacă ne raportăm la cele arătate în articolul anterior, legea consacră şi comunitatea convenţională de bunuri, prin care se derogă, prin convenţia soţilor de la regulile comunităţii legale, dacă aceasta nu răspunde în mod adecvat necesităţilor viitorilor soţi.
Astfel, aceştia pot încheia, la notarul public, în forma de act autentic, convenţia matrimonială, care se poate referi la mai multe aspecte, stabilite în codul civil. Se poate stabili prin această convenţie, includerea în comunitatea de bunuri a unor bunuri proprii, dobândite înaintea sau după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de uz personal şi a celor afectate exercitării profesiei precum şi a datoriilor proprii. Totodată, se poate stabili şi restrângerea comunităţii de bunuri, asupra bunurilor sau datoriilor stabilite în convenţia matrimonială, indiferent de data dobândirii sau naşterii lor, precum şi obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare şi dispoziţie asupra bunurilor comune. Se poate, de asemenea, stipula care sunt cotele de contribuţie ale fiecărui soţ, fie cote egale, 1/2 şi 1/2, fie cote inegale 1/3 şi 2/3 sau orice alte cote pe care soţii le vor considera potrivite, având în vedere contribuţia efectivă a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune. Soţii pot de asemenea stabili în convenţia matrimonială, de exemplu ca unul dintre ei să primească nuda proprietate a unui bun şi altul uzufructul respectivului bun sau ca unul dintre soţi să suporte o cotă mai mare din datoriile comunităţii de bunuri.
În convenţia matrimonială poate fi stipulată şi clauza de preciput sau, mai pe înţelesul tuturor, soţii pot stabili ca soţul supravieţuitor să preia, fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune. Această clauză poate fi prevăzută în convenţia matrimonială în beneficiul unuia dintre soţi sau a fiecăruia dintre ei.
Iată deci că soţii au, în sfârşit, posibilitatea de alegere a regimului matrimonial, ba mai mult, după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, soţii pot, ori de câte ori doresc să înlocuiască regimul matrimonial existent cu altul sau să îl modifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea convenţiilor matrimoniale.
Este fără îndoială o completare a legislaţiei care era necesară, aşa zisul contract prenupţial nefiind de nici un fel reglementat înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil. Personal, consider că sunt reglementări clare şi corecte şi că, prin încheierea unor astfel de convenţii, bineînţeles cu sfatul şi îndrumarea unor persoane de specialitate (notarul public, avocatul), se pot evita multe probleme şi litigii care, din păcate, sunt destul de frecvente. Din păcate, uneori, dragostea trece şi poate că e mai sănătos pentru fiecare dintre cei implicaţi să aibă clar trasate drepturile şi obligaţiile încă de la începutul căsătoriei. S-ar scuti astfel instanţele şi avocaţii de la numărarea furculiţelor, pernelor şi televizoarelor părţilor şi de la găsirea unor soluţii de împărţeală care, uneori, nemulţumesc pe toată lumea.