Reforma genocidului

Cine are curiozitatea, poate găsi prin dicţionare cuvântul GENOCID, definit ca fiind o „crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman, naţional, etnic etc.”. Cele mai cunoscute genociduri din istorie sunt cele făcute în lagărele de exterminare, în care oamenii ajungeau să fie – aşa cum stau mărturie fotografiile făcute de către americani la acea vreme – doar piele şi os, dacă aveau şansa să supravieţuiască.

Reforma minţilor portocalii la cuget este mult mai subtilă decât metodele fasciste, însă mult mai eficientă: a extins un lagăr de exterminare la dimensiunile întregii ţări! Culmea tupeului şi inconştienţei vine tot din băsesciana gură: rezistenţa populaţiei la genocid – recte ieşirile în stradă şi grevele – este interpretată, în preaplinul puţului gândirii prezidenţiale, drept „rezistenţa sistemului la reforme”! De observat că Băsescu nu mai are curajul să zică nimic despre sistemul ticăloşit, întrucât acum se confundă EL cu acest sistem. Câteva dintre măsurile de genocid luate de către actuala putere iresponsabilă sunt:

A făcut ca salariul minim – cu care sunt „răsplătiţi” peste 60 la sută dintre românii care au curajul să mai muncească în România să fie 600 de lei BRUT, când înainte de asta era NET, deci a luat, din start, cam 20 la sută din ce-i intra bietului om în buzunar. Om care, văzând asta, a urat actualei puteri să-şi achiziţioneze multe şi portocalii lumânări din respectiva sumă…

A jumulit fără ruşine ALŢI 25 la sută din salariile câştigate cu sudoarea frunţii de către nişte oameni care n-au altă vină decât că au mai rămas prin România, să-şi întreţină familiile şi să plătească nişte impozite la stat, pe care să le arunce pe apa Sâmbetei o putere impotentă şi decervelată.

A jefuit sporurile oamenilor care fuseseră acordate exact ca să stimuleze anumite feluri de activităţi: orele suplimentare (încurajate de putere printr-o suprabirocratizare imbecilă, ca să-şi poată angaja astfel cât mai mulţi acoliţi lipitori de afişe, ca să taie frunză la câini şi să adune trei hârtii într-un dosar, dar care să îngreuneze activităţile normale cu tot felul de statistici de doi bani), sporurile de mediu periculos etc. Aici putem aminti şi numitele stimulente, care, având în vedere salariile la care se alipeau, nu au rol de a stimula, ci de a mai REANIMA un pic pe cel care le primeşte.

Salariul MEDIU pe economie este mai mic decât suma alocată lunar pentru un deţinut! Deci, a devenit mai rentabil economic ca să stai în puşcărie decât în libertate!

Raţia pe care statul trebuie să o asigure zilnic, în caz de război, pentru populaţia civilă, înseamnă hrană mai multă, mai consistentă şi mai bună decât masa pe care şi-o poate asigura acum, zilnic, cineva, cu salariul mediu net pe economie! Până şi Articolul 26 din Convenţia de la Geneva, privitoare la tratamentul prizonierilor de război, din 12 august 1949 (1949!!!), prevede pentru prizonieri (sic!) o normă de hrană mai mare decât este masa zilnică a românului cu salariul mediu net pe economie, în 2010!

Pensia a devenit o glumă, echivalentul unui bacşis dat la dentist.

Taxele şi impozitele au crescut într-o nesimţire, atât numeric, cât şi ca nivel, muşcând şi ele o halcă zdravănă din ce a mai rămas din veniturile oamenilor. Bineînţeles, şi preţurile au crescut pe măsură!

Sănătatea e atât de bolnavă, încât Guvernul Boc se pregăteşte deja să-i semneze certificatul de deces: nu mai găseşti medicamente în spitale, cazarmamentul este din vremea războiului de independenţă – mărturie stau găurile de obuze şi şrapnele din paturi şi cearşafuri, medicii şi asistenţii medicali competenţi ori au fost scoşi la pensie, ori s-au privatizat ( cu creşterea corespunzătoare a tarifului!), ori au emigrat, aparatura care mai există (DACĂ există!) ori rugineşte neinstalată, ori s-a uzat masiv, ori nu ai piese ca să o repari.

Şomajul este o altă formă de a muri de foame, legal şi oficial, în România.

Firmele sunt ucise cu zecile şi sutele de mii, cu toate efectele sociale cunoscute.

Gaşca (I)responsabilă portocalie distruge fibra naţională, distruge viitorul

acestei ţări! Ce fel de copii pot ieşi din părinţi stresaţi, obosiţi fizic, foarte prost alimentaţi şi bolnavi, care trăiesc în destulă beznă, prea mult frig şi sărăcie endemică? Că din condiţiile ceauşiste de trai vedem ce-a ieşit: unii ca pd-liştii zilelor noastre, cu suflete schilodite şi răzbunătoare, pline de ură faţă de oricine nu-i din gaşca lor, până chiar şi faţă de cei care i-au adus la putere prin votul lor!

Deja începem să ne punem problema cum de Europa stă şi se uită apatică la dărâmarea României de către puterea băsesciană. Ştim că are şi ea problemele ei, însă tot rămâne inexplicabilă privirea-n gol a unei Europe foarte săritoare, de altfel, când este vorba despre alte subiecte. E o realizare mare a puterii băsesciene aceea că a reuşit să creeze o dictatură şi un imens lagăr de exterminare în inima Uniunii Europene, fără ca aceasta să se prindă. Ori a uitat, coana Europă, cum arată un lagăr de exterminare? Pesemne că ar trebui să ne viziteze mai des şi din mai multe motive decât acela de a-şi recupera nişte bani pentru firmele ei! Când ai mai mulţi copii şi faci diferenţe semnificative între ei, când există copii favorizaţi, poate că nu copilul este cel vinovat, ci părintele…

Bucureşti, 26 octombrie 2010

Laurenţiu Nistor, deputat