Referendum pentru manele!

Casa de cultură din Deva. O piesă de teatru pentru copii, a unei trupe de teatru din Galaţi. „Croitoraşul cel viteaz” – piesa aia în care croitoraşul omoară şapte muşte, îşi scrie pe centură „Şapte dintr-o lovitură!” şi toţi cred că e vorba despre şapte duşmani. În public, o fetiţă de clasa a IV-a ţine să remarce că pasajele muzicale sunt din două opere, „Spărgătorul de nuci” şi „Lacul lebedelor”.
Mi se sugerează să scriu despre ministrul culturii, Kelemen Hunor (despre care am o părere foarte bună), care are iniţiative legate de relansarea programului de achiziţii publice de carte pentru bibliotecile publice. Categoric, o iniţiativă pozitivă, probabil ignorată, pentru că oricum, cultura „grea” a primit mult mai mult decât şapte lovituri şi se zbate îngropată prin demisolurile preocupărilor guvernamentale. Îl aştept pe Kelemen Hunor la Castelul de la Hunedoara şi la Palatul Magna Curia din Deva – a trecut muuuult timp de când un ministru al culturii a venit să vadă ce şi cum.
Culmea, mai aveam un subiect bun pentru astăzi – conacul din comuna General Berthelot. Până mai acum doi ani, aproape complet distrus, este în renovare şi cred că îşi va recăpăta cel puţin o parte din strălucirea de odinioară. Este în proprietatea Academiei Române, se investesc acolo bani serioşi şi se pare că va fi un centru de cercetări, cu trimitere directă spre bogăţia culturală, arheologică şi paleontologică, a Ţării Haţegului.
Iată deci, trei exemple culturale care nu aduc primăvara, dar care nu merită trecute sub tăcere.
Peste toate astea, vine declaraţia celui care doreşte o reformă educaţională în România (iniţiativă de altfel lăudabilă), Traian Băsescu adică, cum că ştie el că 99 la sută dintre români ascultă muzica (am ajuns politically corecţi, ţi-e şi frică să mai zici ţigănească…) rromilor, şi ca să nu fie cumva loc de vreo confuzie, precizează – manelele adică!
Nu sunt pentru interzicerea manelelor, oamenii nu au decât să asculte ce le place. Problema noastră nu e cu maneaua ca formă muzicală, s-au aplecat asupra ei chiar muzicologi celebri, i-au precizat originile şi au identificat derapajul variantelor româneşti. Problema este cu manelizarea societăţii româneşti, punerea ei sub semnul unei subculturi din ce în ce mai agresive, începută cu telenovelele, continuată cu manelele şi emisiunile de divertisment, ce exploatează primitivismul.
Din nou, e mult prea mic spaţiul pentru o temă atât de vastă, dar oricum, eu nu cred că 99 la sută ascultă manele. Ar fi nimerit un referendum, eventual prin care să fim obligaţi să ne raliem opiniei prezidenţiale.