Recomandări privind verificările anterioare închiderii exerciţiului financiar (III). Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie

Expert contabil Carmen Hărău
Expert contabil Aurel Şendroni

În virtutea lor ca şi active circulante, stocurile se recunosc în bilanţ doar atunci când e posibil ca ele sa aducă beneficii economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat în mod credibil.

În componenta stocurilor se apreciază următoarele categorii: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, producţia în curs de execuţie, produse (semifabricate, produse finite şi produse reziduale), animalele şi păsările, mărfurile şi ambalajele.
Ca un bun gestionar a entităţii, evaluarea stocurilor este vitală, având în vedere normele generale de evaluare-elaborare în acord cu principiile contabile fundamentale. Evaluarea este inevitabilă atunci când apare una din următoarele situaţii: la data intrării în patrimoniu, la ieşirea din patrimoniu, la inventariere, la data închiderii exerciţiul financiar.
Ne îndreptăm atenţia şi spre bunurile păstrate în custodie la sfârşitul inchiderii exerciţiului financiar.
Totodată, avem situaţii în care există bunuri degradabile pentru care nu se fac ajustări de TVA dacă au fost degradate calitativ şi se face dovada distrugerii, conform art. 304 alin (2) lit. a) din Codul Fiscal coroborat cu pct. 78 alin(10) lit. d) din Normele de aplicare, în cazurile bunurilor distruse, pierdute sau furate persoana impozabilă nu are obligaţia ajustării taxei dacă aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător.
Practica de zi cu zi a demonstrat ca într-adevăr există cazuri în care entităţile se confruntă cu stocuri de marfă greu vandabile în condiţii normale de piaţă, numite „stocuri fără mişcare“. Fiind nevoiţi să „lichidăm“ respectivul stoc de marfă, pentru îmbunătăţirea parametrilor de lichiditate a entităţii şi de reducere a costurilor ce le generează depozitarea şi manipularea acestora.
Procedura de vânzare sub costul de achiziţie/de producţie nu este una permisă în mod uzual ca un regim comun de derularea a activităţii economice, doar dacă ne încadrăm în conformitate cu situaţiile reglementate la art. 16 şi 17 din OUG 99/2000, republicată cu modificările ulterioare.
Inventarierea stocurilor faptice se realizează prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare. Existând posibilitatea ca bunurile să se afle în ambalaje originale intacte, acestea se desfac prin sondaj. Inventarierea se realizează, de asemenea, pentru produse în curs de execuţie/servicii în curs de execuţie, respectând prevederile OMFP 2861/2009 – Organizarea şi efectuarea inventarierii activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.