RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE LUCRURI

Doris Visirin, avocat

În contextul meteorologic actual, cu furtuni, vijelii, copaci doborâţi peste maşini şi acoperişuri smulse de vânt, instituţia juridică a răspunderii pentru prejudiciile cauzate în astfel de situaţii devine tot mai des invocată.
Articolele 1376 şi 1377 din codul civil reglementează atât noţiunea de pază juridică a unui lucru sau animal cât şi cea de răspundere pentru daunele cauzate de acestea.
În principiu, orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de un lucru poate invoca dispoziţiile art. 1376 pentru a pretinde de la paznicul juridic al acestui lucru plata despăgubirilor pentru daunele suferite.
Evident că în primul rând, trebuie identificată în mod corect persoana responsabilă pentru lucrul care a pricinuit paguba, deoarece aceasta este cea care va avea calitatea procesuală pasivă într-o eventuală cerere de chemare în judecată.
Spre exemplu, conform legii, administrarea spaţiilor verzi proprietate publică din intravilanul localităţilor este exercitată de organele administraţiei publice locale şi de alte organe împuternicite în acest scop. Ca urmare, dacă un copac din zona verde se prăbuşeşte peste un autoturism avariindu-l, organele autorităţii publice locale sunt cele chemate să suporte contravaloarea prejudiciului cauzat, ele fiind cele obligate, conform legii, să exercite paza juridică a bunurilor din domeniul public precum şi întreţinerea acestuia. Însă, dacă un copac aflat în curtea unui imobil proprietate privată se prăbuşeşte cauzând stricăciuni unui alt imobil sau autoturism sau rănind o persoană, responsabil pentru aceste daune este proprietarul terenului pe care s-a aflat copacul respectiv, acesta fiind cel care trebuie să se ocupe de întreţinerea bunurilor pe care le are în proprietate.
Pentru antrenarea acestui tip de răspundere, trebuie dovedită existenţa prejudiciului, trebuie dovedit că acesta a fost cauzat prin fapta unui lucru şi că există legătură de cauzalitate între cele două. Fundamentul răspunderii este de natură obiectivă, independent de orice culpă sau vinovăţie şi are la bază ideea de garanţie pentru riscul de activitate.
Păzitorul juridic al lucrului poate fi exonerat de răspundere doar în condiţiile în care dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat exclusiv de fapta victimei sau a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.