Protestatarul demnităţii

Carmen Cosman

De aproape o lună, zi de zi, un tânăr de 29 de ani vine pe jos şapte kilometri, prin zăpadă şi ger, doar pentru a protesta în faţa Primăriei Petroşani. Nici măcar răceala puternică nu l-a putut ţintui la pat şi nu l-a îndepărtat de ceea ce el numeşte un protest „pentru demnitate”.

Dumitru Sorin Morar (medalion) are 29 de ani şi dublă calificare. Este zidar, dar şi mecanic auto. Chiar şi aşa, acum nu are unde munci. A lucrat peste tot în ţară, acolo unde era nevoie de forţă de muncă, dar şi în Italia şi Spania. Ar vrea însă să îi fie bine aici, la el acasă, unde sunt părinţii lui – ambii pensionari – şi fratele lui mai mic cu trei ani. S-a gândit la propria afacere, dar spune că părinţii lui sunt „îngropaţi” în creditele luate de la bănci, aşa că deocamdată şi-a luat gândul de la atelierul auto pe care vroia să-l deschidă. Iar pentru un trai decent, protestează de 22 de zile neîntrerupt. Dumitru locuieşte în Dâlja Mare, un fost sat transformat în cartier al Petroşaniului, şi zilnic, parcurge mai bine de şapte kilometri ca să protesteze în faţa Primăriei Petroşani, alături de o mână de oameni, cei mai mulţi tineri, iar apoi pleacă înapoi acasă. Merge pe jos, prin zăpada care pe alocuri ajunge până la genunchi, sau pe un ger cumplit de crapă pietrele, dar asta nu îl dezarmează. „Vin ca să îmi exprim punctul de vedere şi asta ar trebui să facă toată lumea. Sunt momârlan, nu mă feresc să recunosc şi vin din Dâlja Mare ca să-mi spun of-urile”, spune tânărul.
Pentru el vrea un loc de muncă, plătit decent, să nu mai fie nevoie să plece departe de casă şi de cei dragi, mai ales că peste tot sunt acum probleme. Un singur lucru nu poate înţelege: de ce toată lumea se plânge că trăieşte greu, dar în stradă ies doar câţiva oameni pentru a-şi expune nemulţumirile?