Povestea fascinantă a fermierului care a inventat telefonul mobil în 1902. A murit singur și falit

Acest dispozitiv de la începutul secolului XX era mult prea mare pentru a face ca mobilitatea să fie o trăsătură importantă, dar costul era mai mic în lipsa cablurilor. Inventatorul, Nathan Stubblefield (foto), este însă recunoscut ca părintele tehnologiei mobile și era un „fermier și un electrician”, re­la­tează The Vintage News.

O familie numeroasă
Din cauza circumstanțelor nefe­ri­cite, precum moartea timpurie a ta­tălui său, acesta nu a putut studia într-o instituție. Acest lucru nu l-a oprit să studieze acasă, fiind un autodidact desăvârșit. Căsătoria i-a adus nouă copii, pe care i-a între­ți­nut cu ajutorul agriculturii. Capa­ci­tatea aceasta extraordinară de a ține o familie atât de numeroasă, pre­cum și ingeniozitatea sa, l-au făcut să-și deschidă propria școală nu­mită Nathan Stubblefield Indus­tri­al School sau Teléph-on-délgreen Industrial School. În timpul vieții sale, acesta a sta­bilit un serviciu de telefon în orașul său de origine, Murray, Kentucky, acolo unde trăia împreună cu fa­mi­lia sa. Încercările în acest sens au în­ce­put în 1886, atunci când a înce­put să vândă și să instaleze tele­foa­ne care transportau vibrațiile între două cutii care se reproduceau sun­tele, principiu similar cu „tele­foa­ne­le” din pahare și ață ale copilăriei. A reușit să-și extindă vânzările și în Mississippi și Oklahoma. Suc­cesul său a continuat cu primirea unui brevet pentru un „telefon me­ca­nic”, creat împreună cu par­te­ne­rul său, Samuel Holcomb. Din pă­cate pentru cei doi, aceștia nu au făcut față francizei net superioare Bell Telephone care crea deja tele­foane electrice. Chiar și așa, Stubblefield nu a fost descurajat, considerând că un sis­tem wireless poate re­pre­zenta un avantaj cel puțin eco­no­mic, prin eli­mi­narea costului ca­blurilor. Astfel, aces­ta a folosit in­ducția electro­mag­netică în pla­nu­rile sale inițiale.
Invenția comunicării wireless a pro­vocat vâlvă, dar pentru o scurtă perioadă.
În grădina sa, Stubblefield a cons­truit grindă cu o lungime de 36,5 metri, unde a fost capabil să sta­bi­lească comunicarea între două dis­pozitive.
În următorii ani, Stubble­field a încercat să îmbunătățească această tehnologie pentru a putea fi utilizată și la distanțe mai mari, dar nu a avut succes. Acesta și-a pre­zentat dispozitivul în piața publică din Murray în prima zi a anului 1902, transmițând muzică și glas de la o distanță de cinci blocuri. Stubble­field credea că noul dispozitiv poate fi utilizat pentru a transmite știri și informație în toată lumea. Un grup de oameni de afaceri de la New York au fost interesați de această invenție și au făcut făcut o oferă de jumătate de milion de acțiuni in­ven­tatorului în cadrul companiei Wire­less Telephone Company of Ame­rica în schimbul dreptului la inven­ție. Acesta a acceptat și a început să facă demonstrații publice în orașe mari precum Washington și Phila­delphia care au fost în atenția mass-mediei de atunci.

Declinul lui Stubblefield
Totuși, o demonstrație în Battery Park, New York City a eșuat. Cauza a fost probabil zgomotul de fond cauzat de numeroasele circuite electrice care au fost îngropate datorită densității mari a populației. Stubblefield a suspectat că a fost victima unui complot, ceea ce este foarte probabil pentru că Wireless Telephone Company of America s-a închis la scurt timp.
Stubblefield nu și-a mai revenit niciodată din acest eșec, deși în 1908 a inventat un nou dispozitiv care putea stabili comunicația între două vehicule în mișcare. Invențiile sale nu au avut succes comercial, iar în 1928 a murit singur și falit.