Poveste de Paºti la Bãcia

Nicolle Ebner

Ce mediu mai propice pentru a scrie o poveste adevărată despre un Paşti tradiţional, cu bucate ca pe vremea bunicii, decât la ţară, într-o casă mare şi frumoasă, cu mulţi copii şi părinţi adevăraţi, cum rar ţi-e dat să vezi în vremurile noastre. Unde în altă parte poţi simţi, cu fiecare părticică din tine, cum omul îşi vine în simţiri şi natura învie, ca un miracol, aşa cum a Înviat Hristos?

O mamă mândră de odraslele ei

Am descoperit acest loc într-o casă de tip familial din Băcia, unde, de 10 ani, Elena şi Gheorghe Neamţu cresc şi educă opt copii-unii orfani, alţii abandonaţi-ca pe copiii lor. Casa de tip familial, înfiinţată prin strădania şi dăruirea iniţiatoarei Fundaţiei „Ajutaţi copiii”, Edith Kirchmann, a devenit, în timp, o adevărată fermă. Spre deosebire de orăşeni, care din cauza prejudecăţilor se uită de sus la micii fermieri, cei opt fraţi din Băcia duc o viaţă ca-n sânul lui Avram. Văcuţa dă lapte, porcii dau cărniţă, zecile de găini fac ouă proaspete în fiecare dimineaţă, iepuroaicele dau şi ele rod bogat-ca la o casă mare, în solarii creşte salata şi ceapa verde, spanacul şi tot felul de legume. La capătul livezii, tronează un heleşteu cu peşte, unde vreo trei dintre copii au învăţat să prindă peşte de la tatăl lor, Gheorghe. Toate „BIO”, pentru că Gheorghe nu foloseşte ca îngrăşământ decât bălegarul curăţat zi de zi din grajd. Cu opt ajutoare de nădejde, ferma şi casa arată ca o farmacie. „Băieţii mei ştiu să facă ordine, curăţenie şi mâncare, mai ceva ca fetele. Spală geamurile, zugrăvesc camerele lor, mătură, pun şi strâng masa. Fiecare are atribuţii, ca şi noi, după un program pe care-l hotărâm împreună. La masa de seară, ei stabilesc ce vor să mănânce şi îşi fac tot felul de «fiţăraie»”, povesteşte Elena, scuzându-se că i-am surprins în plină activitate gospodărească, dar în acelaşi timp, lăudându-se, ca orice mamă, cu vrednicia copiilor ei.

Ospăţul din livadă

Copiii familiei Neamţu sunt Cosmin – sau „piciul“ cum mai este poreclit, Sebastian – deşteptul casei, tare la matematici şi care de patru ani vine acasă numai cu coroniţă de premiant, Alex, Valentin, Costel – elev la liceul din Simeria şi care vrea să se facă profesor de limba română – Nicuşor – tocmai face o pregătire în meseria de pădurar, Samir – se pregăteşte în meseria de bucătar, şi Aurel, în clasa a XIII-a la Şcoala Profesională din Simeria, specialistul casei în sudură, care a ocupat locul I pe judeţ şi IV pe ţară la concursul pe meserii. Unii zburdau prin sat la joacă cu prietenii, alţi doi, mai măricei, văruiau de zor pomii din livadă – înainte să-i atace dăunătorii. Cei mici învăţau de la Elena cum să vopsească ouăle roşii folosind coaja de la ceapa roşie, aşa cum făceau şi bunicii noştri cu mult înainte să se inventeze coloranţii chimici, plini de E-uri. Samir pregătea reţeta pentru tortul de Paşti. „Facem cam patru-cinci feluri de prăjituri, vreo trei-patru cozonaci, sărmăluţe, borş, friptură de pui, iepure, porc şi salată. Totul natural, din ferma noastră. Cumpărăm şi miel, dar numai de poftă. Carnea e cam grea şi nu prea e sănătos pentru copii”, mai spune Elena.

Ce loc mai binecuvântat de Dumnezeu, decât cel pe care tocmai l-am descris? După ce vine cu „Lumina” de la biserică, familia Neamţu se pune pe ospăţ, iar masa de Paşti se ia tot timpul pe masa din livadă, unde tocmai au început să înflorească cireşii şi corcoduşii.