Politica lui Damocles

Volodia Macovei

Întocmai neinspiratului Damocles, atras de mirajul tronului lui Dionisos, guvernul Ponta se arată lacom şi gândind pe repede-nainte atunci când ia deciziile, plângând apoi sub sabia rezultatelor acestor decizii pompieristice. Aşa s-a întâmplat cu mineritul din Valea Jiului şi termocentralele hunedorene.

După ce, prin decizie heirup-istă, a fost creat Complexul Energetic Hunedoara, în care au intrat termocentralele de la Mintia şi Paroşeni ca sub un colop birocratic fără rost, mintea guvernamentală bine odihnită a vârât acolo şi minele din Valea Jiului considerate viabile. Ei, şi sub acest colop s-a ajuns la concluzia că e destul cărbune şi nu mai trebuie din altă parte. Numai că dragii de guvernanţi nu au gândit nici o clipă ce Dumnezeu se va întâmpla cu minerii de la Paroşeni, Petrila şi Uricani, năpăstuiţii Văii Jiului, şi cu cărbunele pe care aceştia continuă să-l scoată din adâncul pământului. Nici nu le-a trecut prin cap odihniţilor de la Bucureşti că aceşti mineri vor fi condamnaţi la foame şi şomaj, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra produsul muncii.
Şi aşa, într-o reiterare tristă, peste o mie de mineri înspăimântaţi de viitorul pregătit de guvern au fost nevoiţi să recurgă la cea mai veche şi mai periculoasă formă de protest: blocarea în subteran. Pentru două zile, vremurile înspăimântătoare ale marilor conflicte între mineri şi guvern au reînviat sumbru, pentru două zile, familiile minerilor au stat cu sufletul la gură, aşteptându-se la ce poate fi mai rău.
Până la urmă, în debilă tradiţie românească, s-a semnat pe picior un contract care să le dea o pită, până la sfârşitul anului, minerilor de la cele trei mine puse la colţ, brusc, s-au găsit bani pentru cărbunele lor.
Tot acest caraghioslâc politic demonstrează o politică a lui Damocles, în care se iau decizii la întâmplare din fudulia tronului de la Bucureşti, se pun funde rozalii, se suflă-n trâmbiţe răguşite, apoi se aşteaptă: „cade sabia prostiei peste noi sau nu cade, ne iese de data asta sau iar cârpim o bucată de acoperiş să scăpăm”, par să repete dezlânat guvernanţii. Aşa a fost şi experimentul Fenechiu, din care guvernul Ponta a ieşit cu o cicatrice lungă, urâtă, drept pe mijlocul obrazului. Aşa le place lor puterea, cu sabia proastei inspiraţii deasupra capului!