Poleirea sărăciei, în luminile circului

Volodia Macovei

Nici o soluţie politică românească din ultimele două decenii nu a vizat însănătoşirea economiei, ci doar vopsirea în culori lucitoare a sărăciei. Majoritatea deciziilor puterilor ce s-au schimbat, inutil, la conducerea ţării, au urmărit îndepărtarea statului de controlul economiei naţionale, fie prin vânzarea în pierdere a industriei, fie prin măsuri sociale care au păcălit forţa de muncă cu mită derizorie, aruncând-o apoi în mocirla dependenţei de sisteme păguboase de ajutor social. Şi sărăcia, poleită prin rapoarte guvernamentale false, prin statistici care măsluiesc realitatea, a pus stăpânire pe o parte din ce în ce mai mare din populaţie, generând deznădejde şi autism politic şi cetăţenesc.

Vorbele frumoase ale politicienilor nu fac altceva, decât să adâncească disperarea oamenilor. Se raportează creşteri economice şi soluţii uimitoare, dar familia obişnuită de români are nevoie de peste 2.100 de lei pentru a nu muri de foame şi câştigă chiar sub această cotă minimă de supravieţuire în umilinţă. Iar nebunia deciziilor de poleire a sărăciei continuă.
În judeţul nostru, acum, două entităţi economice au angajaţi pentru care viitorul se arată înspăimântător: CFR Marfă şi combinatul de la Hunedoara. Pe vremuri ţintă de succes pentru o carieră profesională sănătoasă, CFR Marfă a devenit simbol al umilinţei, scoasă la mezat din lipsă de minte şi nedorită decât de investitori îndoielnici. Politica românească îi trimite şi pe ceferişti în zona sărăciei fără speranţă. La combinatul de la Hunedoara, unde mai lucrează aproape 800 de oameni din 20.000, câţi erau prin anii 90, s-a instalat panica, după ce patronii de peste mări au declarat că nu se mai descurcă şi ar pleca.
Între timp, într-un circ hrănit cu cinism, în oraşele judeţului, se derulează zeci de evenimente sărbătoreşti, săptămână de săptămână, divertisment public cu nemiluita, poleind sărăcia cu o veselie în chip strâmb. şi aşa, trăim o veselie a muribundului, iar veştile dinspre aleşii naţiei rămân tot poleială. Viitorul dă imagine din vechi filme SF (avem şi decorul ruinelor industriale, perfect adaptat), cu oameni flămânzi, disperaţi, luptând în stradă pentru a supravieţui până în ziua următoare. Speranţa a părăsit chiar şi dicţionarul limbii române.