Pentru uzul şi spre manipularea maselor…

Am eu o teorie, anume că jurnaliştii au şcoală şi ştiu să manipuleze, iar publicul nu este învăţat să decodifice corect ceea ce primeşte prin presă, fie ea scrisă, audio-vizuală şi mai nou, prin blogosferă. Publicul devine astfel uşor manipulabil, practic, o victimă a presei – asta poate suna ciudat, spusă chiar de un jurnalist, dar aşa este. De aceea, aş introduce ca materie obligatorie pentru elevii de liceu un manual contra manipulării prin media.
Zilele acestea de intense spargeri şi posibile refaceri de alianţe politice au fost tot atâtea în care au curs informaţii catastrofice, conform cărora agenţiile de rating şi FMI stau cu ochii pe România şi dacă cineva mişcă în front, adică vreun partid se gândeşte să acţioneze altfel de cum gândeşte Boc, spre exemplu, atunci, urgia se va abate asupra ţărişoarei noastre.
Nu este deloc aşa.
Ţările în care acţionează acele agenţii de rating şi acel FMI au o cu democraţie ceva mai avansată şi ştiu că în orice stat, cât de cât asemănător, se produc mişcări politice, mai ales într-un an electoral. Ţara nu se prăbuşeşte pentru că a ieşit PSD de la guvernare, ci mai degrabă merge prost, pentru că visul prezidenţial s-a dovedit mai degrabă coşmar. Tot omul ştie că decât un calvar pe termen lung, mai bine tăiatul cozii câinelui dintr-o singură bucată – ca să reiau o expresie dragă multora imediat după evenimentele din 1989. Sigur că instabilitatea dă naştere la fluctuaţii de curs valutar sau devalorizări pe bursă, dar în nici un caz nu produce colaps.
Cum tot o tentativă de manipulare este acel referendum, de fapt, un scenariu de tip ţara arde şi baba se piaptănă. Când plouă torenţial şi vezi că ai acoperişul stricat, încerci cumva să-l cârpeşti, să pui un lighean, ceva, până se opreşte ploaia. Cu alte cuvinte, nu te lansezi în reparaţii capitale, decât după ce se opreşte ploaia, orice gospodar ştie asta. O fi necesară reforma statului, dar după criză, nu acum, că nu e prioritară.
E aflare în treabă.