PDL mai aruncã o „fumigenã” în nasul electoratului?

Nicolle Ebner

Liderii PDL au convenit, de principiu, ca demnitarii cu funcţii să fie obligaţi să aleagă între acestea şi afaceri, unii susţinând chiar că incompatibilitatea politică-afaceri ar trebui extinsă la întreaga familie a demnitarului.

Spun că nu fac afaceri cu statul
Parlamentarii PDL din judeţul Hunedoara spun că nu prea au de ce să se teamă, însă vor lua o decizie finală, după ce vor fi stabilite criteriile în baza cărora se va face o astfel de opţiune. Potrivit declaraţiei de interese, din 2009, deputatul Viorel Arion este asociat la şase societăţi comerciale (cu număr de părţi sociale cuprinse între 32,3 la sută şi 54 la sută), deţine 69 la sută din acţiunile societăţii Comsertim SA, este preşedinte (neretribuit) al Camerei de Comerţ Hunedoara şi membru al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). Întrebat dacă va opta pentru cariera politică sau  afaceri, Viorel Arion a răspuns: „Nu ştiu. Mă mai gândesc”.
Ioan Timiş, deputat PDL, este doar acţionar la câteva mijloace de informare, cu acţiuni de 5, 10, 20 la sută, din care nu câştigă nimic. „Eu nu primesc de la nimeni nimic, pentru că, se ştie că în presă nu se fac bani prea mulţi şi în plus, presa nici nu lucrează cu statul”, declară deputatul Ioan Timiş.
Iosif Blaga, şi el deputat PDL, nu are nici o afacere personală şi nu deţine nici acţiuni la vreo firmă, iar fostul ministru Monica Iacob Ridzi a renunţat la cele 397 de acţiuni deţinute la SC Euroriva Serv SRL Lupeni – comerţ cu produse alimentare – în toamna anului trecut. Pe declaraţia de interese, senatorul Dorin Păran figurează ca asociat unic la SC Rocan SRL Deva, firmă de imobiliare, pe care, din cauza crizei, spune că a fost nevoit să o suspende pentru o perioadă de trei ani, începând cu data de 1 ianuarie 2010. „Moral, este corect ca atâta timp cât eşti demnitar să nu faci afaceri cu statul. Cu privaţii, nici o problemă”, este de părere senatorul Dorin Păran.
În 2002, PD a mai avut o asemenea iniţiativă de „primenire” a partidului, care, până la urmă, a dat bine atât în faţa electoratului, cât şi pentru formaţiunea politică respectivă. La acea vreme, o serie de consilieri locali şi judeţeni care, prin firmele lor, făceau afaceri cu primăriile sau consiliile judeţene, au fost nevoiţi să opteze pentru una dintre activităţi.