Partidul Social Democrat, Organizaţia Judeţeană Hunedoara: Comunicat de presă

Precizări privind modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Aprobarea prin procedura ordonanţei de urgenţă a modificării şi completării Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a fost necesară întrucât armonizările realizate asupra Codului penal erau urgente.
În mod normal, orice decizie a CCR ar trebui pusă în act la maximum 45 de zile de la emiterea deciziei respective. Or, acest termen a fost cu mult depăşit. Judecătorii erau obligaţi să judece speţe în baza unei legislaţii neconstituţionale, ceea ce nu poate fi tolerat într-un stat de drept. Urgenţa este justificată şi de iminenţa pronunţării unei hotărâri-pilot din partea CEDO.
Utilizarea instrumentului ordonanţelor de urgenţă pentru a modifica legislaţia penală nu este o practică nouă. În acest sens, menţionăm faptul că guvernul Boc şi-a asumat răspunderea pentru acest Cod Penal, dar şi că Dacian Cioloş a modificat Codul Penal tot prin ordonanţă de urgenţă, iar DNA a fost înfiinţat tot prin ordonanţă.
Referitor la modificarea art. 297 şi art. 269, prin introducerea noilor alineate vizând situaţia emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative, facem următoarele precizări:
– Exceptarea situaţiei emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative din sfera de aplicare a infracţiunilor de abuz în serviciu şi, respectiv, de favorizare a făptuitorului, nu reprezintă un element de noutate absolută în legislaţia penală din România, această ipoteză fiind reglementată în Codul penal actual pentru infracţiunea de conflict de interese (art. 301 alin. 2).
– Modificările şi completările introduse au avut în vedere necesitatea asigurării unui just echilibru între puterile statului, pentru a reflecta corespunzător prevederile Art. 1 alin. (4) din Constituţia României, conform cărora „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”
– Actul normativ este definit în art. 3 lit a. din Legea nr. 52/ 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, ca fiind „actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală”.
– Efectele anticipate ale modificărilor survenite prin această ordonanţă de urgenţă a guvernului cu privire la conţinutul constitutiv al unor infracţiuni de serviciu sunt sporirea gradului de responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean, implicarea şi participarea activă a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor şi în procesul de elaborare a actelor normative, precum şi creşterea gradului de transparenţă la nivelul întregii administraţii publice.
Menţiuni referitoare la abuzul în serviciu:
– Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale cu privire la „abuzul în serviciu”, „abuz de putere” şi expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate la un nivel înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu, infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice.
– Este esenţial şi faptul că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, reţinând cele expuse în Raportul Comisiei de la Veneţia, îndeamnă majorităţile aflate la putere din statele membre să se abţină de a abuza de sistemul de justiţie penală pentru persecutarea oponenţilor politici şi a invitat organismele legislative ale acelor state ale căror reglementări penale includ încă dispoziţii generale referitoare la „abuzul în serviciu” să ia în considerare abrogarea sau reformularea unor astfel de dispoziţii, în scopul de a limita domeniul lor de aplicare, în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneţia.
Menţiuni referitoare la stabilirea plafonului de 200.000 lei pentru infracţiunea de abuz în serviciu:
– Abuzul în serviciu nu este dezincriminat. Cei sub pragul de 200.000 de lei nu scapă de plata prejudiciului.
– Abuzul în serviciu nu este eliminat! Scopul central al statului român trebuie să fie acela de recuperare cu celeritate a tuturor prejudiciilor produse prin fapte de corupţie.
– Ipoteza conform căreia dezincriminarea faptelor care produc un prejudiciu de până la 200.000 lei echivalează cu exonerarea de răspundere pentru cei care săvârşesc o astfel de faptă este una falsă. Răspunderea va exista, doar că va fi o răspundere administrativă şi disciplinară iar prejudiciul va fi recuperat. Mai exact, cei care se află sub pragul prevăzut de ordonanţă nu vor face închisoare, pentru a nu contribui la fenomenul aglomerării închisorilor, dar vor da înapoi prejudiciile către stat.
– Stabilirea plafonului de 200.000 lei nu a fost una arbitrară, ci s-a plecat de la prevederile art. 183 Cod Penal care definesc noţiunea de consecinţe deosebit de grave ale unei infracţiuni, unde regăsim un cuantum de 2 milioane lei. Am apreciat că pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, un cuantum de 10 ori mai mic este în acord cu Decizia Curţii Constituţionale, Comisiei de la Veneţia şi jurisprudenţei CEDO.
– De asemenea, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei recomandă statelor părţi să aibă în vedere adoptarea măsurilor legislative şi a altor măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost săvârşite cu intenţie, faptei unui agent public de a abuza de funcţiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii, cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate.
– Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut dispoziţiile de drept penal referitoare la abuzul în serviciu, precum şi interpretarea acestora sunt moştenite din fostul sistem legal sovietic, iar autorităţile naţionale s-au confruntat cu sarcina dificilă a aplicării acestor norme legale în noul context al economiei de piaţă.
– Totodată CCR a reţinut că în exercitarea competenţei de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracţiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale.
– Tot în Decizia Curţii Constituţionale se prevede stabilirea unui cunatum corect şi echilibrat la care fapta să nu aibă caracter penal.
Menţiuni referitoare la denunţ:
– Cu referire la modificările aduse instituţiei denunţătorului prin instituirea unui termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei până la expirarea căruia se poate formula un denunţ, precizăm că acest termen este menit să-l încurajeze pe denunţător să aducă în cel mai scurt timp posibil la cunoştinţă organelor de urmărire penală faptul că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, facilitându-se astfel soluţionarea cu celeritate şi într-un termen rezonabil a cauzelor penale.
– În cazul denunţului, prevederile se vor aplica doar pentru viitor şi nu se aplică cauzelor în curs.
– De altfel, Raportul GRECO (2014) cu privire la incriminări a recomandat României să alinieze şi să revizuiască în mod corespunzător caracterul total, automat şi obligatoriu al cauzei de nepedepsire a denunţătorului.
Menţiuni referitoare la graţiere:
Totodată, Guvernul a adoptat, în şedinţa de marţi seara, şi proiectul de lege privind graţierea unor pedepse. În acest sens, facem următoarele precizări:
– Guvernul a ţinut cont de solicitările din stradă şi de opiniile exprimate de societatea civilă şi de CSM: a trimis graţierea la dezbatere în Parlament.
– De asemenea, Guvernul a ţinut cont de consultarea publică iar forma propusă de Ministrul Justiţiei pentru graţiere este cea care a fost propusă şi de ministrul tehnocrat Raluca Prună. Practic, se graţiază o zi pentru 10 zile de pedeapsă.

Deputat Laurenţiu Nistor, preşedinte al Organizaţiei Judeţene a PSD Hunedoara